Asupra Moabului^*. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo^**, căci este pustiit! Chiriataimul^† este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!

S-a dus^* fala Moabului, la Hesbon^** i se pune la cale pieirea: ‘Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!’ Şi tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!

Se aud strigăte^* din Horonaim; prăpăd şi nimicire!

Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.

Căci într-un plâns necurmat suie suişul^* Luhitului şi se aud strigăte de durere la coborâşul Horonaimului din pricina nimicirii!

Fugiţi^*, scăpaţi-vă viaţa şi fiţi ca un nevoiaş^** desţărat în pustie!

Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul^* va merge în robie, cu preoţii^** şi căpeteniile lui.

Pustiitorul^* va intra în fiecare cetate, şi nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.

Daţi^* aripi Moabului să plece în zbor! Cetăţile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.

Blestemat^* să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!

Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea^* fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul.

De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile.

Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş^*, cum a fost dată de ruşine^** casa lui Israel cu Betel^†, în care îşi punea încrederea.

Cum puteţi să ziceţi: ‘Suntem viteji^*, ostaşi gata de luptă?’

Moabul^* este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este^** înjunghiată”, zice Împăratul^† al cărui Nume este Domnul oştirilor.

„Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare.

Bociţi-l, toţi cei ce-l înconjuraţi, toţi care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: ‘Cum^* a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreţ!’

Coboară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pământul uscat, locuitoare^*, fiica Dibonului^**! Căci pustiitorul^† Moabului se suie împotriva ta şi-ţi nimiceşte cetăţuile.

Stai^* pe drum şi pândeşte, locuitoarea Aroerului^**! Întreabă pe fugar şi pe cel scăpat şi zi: ‘Ce s-a întâmplat?’

Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi^* şi strigaţi! Vestiţi în Arnon^** că Moabul este pustiit!

A venit pedeapsa şi peste ţara câmpiei^*, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,

peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,

peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,

peste Cheriiot^*, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.

Tăria^* Moabului este frântă şi braţul^** lui, zdrobit”, zice Domnul.

„Îmbătaţi-l^*, căci s-a semeţit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui şi să ajungă de râs şi el!

N-a fost Israel^* de râsul tău? A fost^** prins el oare printre hoţi, de dai din cap ori de câte ori vorbeşti de el?

Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci^*, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii^** care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!

Am auzit de fudulia^* mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui şi de inima lui îngâmfată.

Cunosc”, zice Domnul, „înfumurarea lui, lăudăroşeniile lui deşarte şi faptele^* lui de nimic.

De aceea gem^* pentru Moab şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.

Vie^* din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului, dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale.

Şi astfel, s-au dus bucuria^* şi veselia din câmpiile şi din ţara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri”, zice Domnul; „nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.

Strigătele Hesbonului^* răsună până la Eleale şi glasul lor se aude până la Iahaţ, de la Ţoar^** până la Horonaim, până la Eglat-Şelişia, căci şi apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.

Vreau s-o isprăvesc în Moab”, zice Domnul, „cu cel ce se^* suie pe înălţimile de jertfă şi aduce tămâie dumnezeului său.

De aceea îmi jeleşte inima^* ca un fluier pentru Moab, îmi jeleşte inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuţiile pe care le-au strâns^** sunt pierdute.

Căci toate capetele sunt rase^*, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale şi pe coapse^**, saci.

Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas^* fără preţ”, zice Domnul.

„Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeţi! Cât de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs şi de pomină pentru toţi cei ce-l înconjoară.”

Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că vrăjmaşul zboară ca vulturul^* şi îşi întinde^** aripile asupra Moabului!

Cheriiotul este luat, cetăţuile^* sunt cucerite şi, în ziua aceea, inima^** vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.

Astfel, Moabul va fi nimicit de tot şi nu^* va mai fi un popor, căci s-a semeţit împotriva Domnului.

Groaza^*, groapa şi laţul sunt peste tine, locuitor al Moabului”, zice Domnul.

„Cel ce fuge de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci aduc^* asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui”, zice Domnul.

„Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului, dar din Hesbon iese^* un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului şi mistuie laturile^** Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.

Vai de tine^*, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi prinşi de război şi fiicele tale, prinse de război.

Dar, în vremurile^* de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului”, zice Domnul.Aceasta este judecata asupra Moabului.