Trimiteți* miei cârmuitorului țării, trimiteți-i din** Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!
Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului*.
Și vor zice: ‘Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți!
Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă țara în picioare va pieri.
De aceea geme* Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărâmăturile Chir-Haresetului**, adânc mâhniți,
Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
Iar acum Domnul vorbește și zice:„În trei ani, ca* anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime, și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic.”