Trimiteţi* miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din** Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!
Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului*.
Şi vor zice: ‘Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!
Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri.
De aceea geme* Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului**, adânc mâhniţi,
Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
Iar acum Domnul vorbeşte şi zice:„În trei ani, ca* anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, şi ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”