Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
„Şi tu, fiul omului, ascultă! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre ţara lui Israel: ‘Vine sfârşitul*, vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării!
Acum vine sfârşitul peste tine; Îmi voi trimite mânia împotriva ta, te voi judeca* după faptele tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale.
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită!
Vine sfârşitul, vine sfârşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit!
Îţi vine rândul*, locuitor al ţării! Vine vremea**, se apropie ziua de necaz, şi nu de bucurie, pe munţi!
Acum Îmi voi vărsa în curând urgia* peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca** după faptele tale şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale.
Iată ziua! Iat-o că vine! Îţi vine* rândul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mândria!
Silnicia* s-a înălţat ca să slujească de toiag răutăţii; nu mai rămâne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni** nu-i boceşte!
Vine vremea*, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucneşte mânia împotriva întregii lor mulţimi.
Nu, vânzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vândut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci prorocia împotriva întregii lor mulţimi nu va fi schimbată şi, din pricina nelegiuirii lui, niciunul nu-şi va păstra viaţa.
Sună trâmbiţa, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă, căci urgia Mea izbucneşte împotriva întregii lor mulţimi.
Afară* bântuie sabia, în casă, ciuma şi foametea! Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete şi ciumă.
Îşi vor arunca argintul pe uliţe şi aurul lor le va fi o scârbă. Argintul* sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele, căci el i-a aruncat** în nelegiuirea lor.
Se făleau cu podoaba lor măreaţă şi cu ea au făcut* icoanele urâciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în scârbă pentru ei.
O voi da de jaf în mâinile străinilor şi ca pradă nelegiuiţilor pământului ca s-o pângărească.
Îmi voi întoarce faţa de la ei şi Mi se va pângări Locaşul Meu cel Sfânt; da, prădătorii vor pătrunde în el şi-l vor pângări.
Pregătiţi lanţurile! Căci ţara* este plină de omoruri şi cetatea este plină de silnicie.
Voi aduce popoarele cele mai rele ca să pună mâna pe casele lor; voi pune capăt mândriei celor puternici şi sfintele lor locaşuri vor fi pângărite.
Vine prăpădul! Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i!
Vine nenorocire peste* nenorocire, zvon după zvon. Ei cer** vedenii prorocilor, dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrânii nu mai pot da sfaturi.