Da, numai în^* Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.

Da^*, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum^** nu mă voi clătina.

Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca^* pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu^* gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.

Da^*, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea!

Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

Pe^* Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă^* inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul^** nostru.

Da, o^* nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.

Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când^* cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!

O dată^* a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „puterea^** este a lui Dumnezeu.”

A Ta, Doamne, este şi bunătatea^*, căci Tu^** răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.