Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi^*, căci^** prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.

Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

Sau dispreţuieşti tu bogăţiile^* bunătăţii, îngăduinţei^** şi îndelungii^† Lui răbdări? Nu vezi^†† tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi^* aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

care^* va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea,

şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc^* adevărului şi ascultă de nelegiuire.

Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi^* peste iudeu, apoi peste grec.

Slavă^*, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.

Căci^* înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.

Pentru că nu^* cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.

Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege,

şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.

Şi faptul acesta se va vedea în^* ziua când, după Evanghelia^** mea, Dumnezeu va judeca, prin^† Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Tu^*, care te numeşti iudeu, care te^** rezemi pe o Lege, care^† te lauzi cu Dumnezeul tău,

care cunoşti^* voia Lui, care ştii să faci deosebire^** între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;

tu, care te^* măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,

povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai^* dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;

tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?

Tu^*, care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti?^** Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?

Tu^*, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

„Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este^* scris.

Tăierea împrejur^*, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.

Dacă^* deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?

Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te^* va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?

Iudeu nu^* este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.

Ci iudeu este acela^* care este iudeu înăuntru, şi tăiere împrejur^** este aceea a inimii, în duh^†, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda^†† nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.