Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri^* împotriva fraţilor^** lor iudei.

Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fetele noastre suntem mulţi; să ni se dea grâu ca să mâncăm şi să trăim.”

Alţii ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei.”

Alţii ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului.

Şi totuşi carnea^* noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie^** pe fiii noştri şi pe fetele noastre şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.”

M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea.

Am hotărât să mustru pe cei mari şi pe dregători şi le-am zis: „Ce, voi împrumutaţi cu^* camătă fraţilor voştri?” Şi am strâns în jurul meu o mare mulţime

şi le-am zis: „Noi am răscumpărat^*, după puterea noastră, pe fraţii noştri iudei vânduţi neamurilor, şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vânduţi?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă.

Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi în frica^* Dumnezeului nostru, ca^** să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?

Şi eu, şi fraţii mei, şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!

Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.”

Ei au răspuns: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure^* că îşi vor ţine cuvântul.

Şi mi-am^* scuturat mantaua zicând: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin.” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s-a^** ţinut de cuvânt.

Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea^* an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite^** dregătorului.

Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu^* n-am făcut aşa din frică^** de Dumnezeu.

Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor şi toţi slujitorii mei erau la lucru.

Aveam la masă^* o sută cincizeci de oameni, iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur.

Mi se pregăteau^* în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări şi, la fiecare zece zile, se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut^** veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.

Adu-Ţi^* aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!