„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!

În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu.

‘La^* ce ne foloseşte să postim’, zic ei, ‘dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim^** sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că”, zice Domnul, „în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.

Iată^*, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.

Oare acesta^* este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o^** zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să^† se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile^* robiei, dă^** drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;

împarte-ţi pâinea^* cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă^** vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului^† tău!

Atunci^* lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava^** Domnului te va însoţi.

Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele^* de ocară,

dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare!

Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

Ai tăi vor^* zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit.

Dacă îţi vei^* opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,

atunci^* te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui^** pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov”, căci^† gura Domnului a vorbit.