E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului.

Cunosc un om în^* Hristos care, acum paisprezece ani, a fost^** răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu, dacă a fost fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie).

Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie)

a fost răpit în rai^* şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.

Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar^*, întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

Chiar dacă aş vrea^* să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine.

Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş^* în carne, un sol^** al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.

De trei^* ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă^* voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

De aceea simt plăcere^* în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci^**, când sunt slab, atunci sunt tare.

Am ajuns nebun^*, voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi, căci, măcar că nu sunt nimic^**, totuşi cu nimic^† n-am fost mai prejos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.

Semnele^* unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi.

În adevăr^*, în ce aţi fost voi puşi mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu^** singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta^†!…

Iată^* că sunt gata să vin a treia oară la voi, şi tot nu^** vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu^† copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.

Şi eu voi^* cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru^** sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin^†?

Fie şi-aşa! Nu^* v-am fost sarcină deloc. „Dar”, zic ei, „ca un om isteţ ce sunt, v-am prins prin şiretlic.”

Dar^* am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi?

Am^* rugat pe Tit să vină să vă vadă şi împreună cu el am trimis şi pe^** fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Duh şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?

De multă vreme^* voi vă închipuiţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea^** lui Dumnezeu în Hristos şi toate^† aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră.

Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu^* însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.

Mă tem ca, la venirea mea la voi, să^* nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi şi să trebuiască să plâng pe mulţi din cei ce^** au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia^† şi spurcăciunile pe care le-au făcut.