E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuși la vedeniile și descoperirile Domnului.

Cunosc un om în^* Hristos care, acum paisprezece ani, a fost^** răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu, dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe).

Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe)

a fost răpit în rai^* și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.

Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar^*, întrucât mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

Chiar dacă aș vrea^* să mă laud, n-aș fi nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine.

Și ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș^* în carne, un sol^** al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf.

De trei^* ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă^* voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

De aceea simt plăcere^* în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci^**, când sunt slab, atunci sunt tare.

Am ajuns nebun^*, voi m-ați silit. Dar voi trebuia să mă lăudați, căci, măcar că nu sunt nimic^**, totuși cu nimic^† n-am fost mai prejos de acești apostoli așa de minunați.

Semnele^* unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi.

În adevăr^*, în ce ați fost voi puși mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu^** singur nu v-am fost o sarcină? O, iertați-mi nedreptatea aceasta^†!…

Iată^* că sunt gata să vin a treia oară la voi, și tot nu^** vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu^† copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor.

Și eu voi^* cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru^** sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puțin^†?

Fie și-așa! Nu^* v-am fost sarcină deloc. „Dar”, zic ei, „ca un om isteț ce sunt, v-am prins prin șiretlic.”

Dar^* am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi?

Am^* rugat pe Tit să vină să vă vadă și împreună cu el am trimis și pe^** fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziți de același Duh și n-am călcat noi pe aceleași urme?

De multă vreme^* voi vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea^** lui Dumnezeu în Hristos și toate^† aceste lucruri le spunem, preaiubiților, pentru zidirea voastră.

Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu^* însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.

Mă tem ca, la venirea mea la voi, să^* nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi și să trebuiască să plâng pe mulți din cei ce^** au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, curvia^† și spurcăciunile pe care le-au făcut.