EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE TIT
Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa* adevărului, care este potrivit cu evlavia**,
în nădejdea* vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii** de Dumnezeu, care nu poate să mintă†,
ci* Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui prin propovăduirea care** mi-a fost încredinţată dupㆠporunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
către Tit*, adevăratul** meu copil în credinţa† noastră, a amândurora: Har†† şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru!
Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială* ce mai rămâne de rânduit şi să aşezi** prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:
Dacă* este cineva fără prihană, bărbat** al unei singure neveste, având† copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.
Căci episcopul, ca* econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat** la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav†,
să se ţină* de Cuvântul** adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasㆠşi să înfrunte pe potrivnici.
Unul* dintre ei, chiar proroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele, nişte pântece leneşe.”
Mărturia aceasta este adevărată. De aceea* mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă**
şi să nu* se ţină de basme evreieşti şi de porunci** date de oameni, care se întorc de la adevăr.
Totul* este curat pentru cei curaţi, dar, pentru cei** necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.