Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim^* și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care am jurat părinților voștri că v-o voi da. Am zis^**: ‘Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi,

și voi^* să nu încheiați legământ cu locuitorii din țara aceasta, ci să le surpați^** altarele.’ Dar voi^† n-ați ascultat de glasul Meu. Pentru ce ați făcut lucrul acesta?

Am zis atunci: ‘Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste^* și dumnezeii^** lor vă vor fi o^† cursă.’”

După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul și a plâns.

Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng) și au adus jertfe Domnului acolo.

Iosua^* a dat drumul poporului, și copiii lui Israel au plecat, fiecare, în moștenirea lui, ca să ia țara în stăpânire.

Poporul^* a slujit Domnului în tot timpul vieții lui Iosua și în tot timpul vieții bătrânilor care au trăit după Iosua și care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

Iosua^*, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani.

L-au îngropat^* în ținutul pe care-l avea de moștenire, la Timnat-Heres^**, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaș.

Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinții lui și s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoștea^* pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.

Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului și au slujit baalilor.

Au^* părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care-i scosese din țara Egiptului, și au mers^** după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat^† înaintea lor și au mâniat pe Domnul.

Au părăsit pe Domnul și au slujit^* lui Baal și astarteelor.

Domnul S-a aprins de mânie^* împotriva lui Israel. El i-a dat^** în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut^† în mâinile vrăjmașilor lor de jur împrejur și nu s-au mai putut^†† împotrivi vrăjmașilor lor.

Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, cum spusese Domnul și cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare.

Domnul^* a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau.

Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit^* cu alți dumnezei și s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinții lor și n-au ascultat de poruncile Domnului, ca și ei.

Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul^* și-i izbăvea din mâna vrăjmașilor lor în tot timpul vieții judecătorului, căci Domnului^** I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau și-i chinuiau.

Dar, după moartea^* judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinții lor, ducându-se după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau în această purtare și împietrire.

Atunci, Domnul S-a aprins de^* mânie împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul^** Meu pe care-l poruncisem părinților lor și fiindcă n-au ascultat de glasul Meu,

nu voi mai izgoni^* dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit.

Astfel, prin ele^*, voi pune pe Israel la încercare^**, ca să știu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinții lor.”

Și Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua și nu S-a grăbit să le izgonească.