Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea^* adunării şi pentru pornirea taberelor.

Când se va suna^* cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii.

Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii^* peste miile lui Israel.

Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc^* la răsărit;

când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc^* la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă.

Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi^*, dar să nu^** sunaţi cu vâlvă.

Din trâmbiţe^* să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.

Când veţi merge^* la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului^** care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, şi Domnul Dumnezeul vostru Îşi va aduce aminte^† de voi şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.

În zilele^* voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă^** aminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat^* norul de pe cortul întâlnirii.

Şi copiii lui Israel au pornit^* din pustia Sinai^** după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia^† Paran.

Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca^* Domnului dată prin Moise.

Întâi^* a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai-mare Nahşon^**, fiul lui Aminadab;

peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar;

peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.

Când a fost desfăcut cortul^*, au pornit întâi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând^** cortul.

Apoi a pornit steagul^* taberei lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai-mare Eliţur, fiul lui Şedeur;

peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;

peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.

Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul^* Locaş; până la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.

Apoi a pornit steagul^* taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai-mare Elişama, fiul lui Amihud;

peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;

peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.

Apoi a pornit steagul^* taberei fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oştirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amişadai;

peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;

peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.

Acesta^* a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.

Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel^*, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l^** voi da.’ Vino cu noi, şi îţi vom face^† bine, căci Domnul^†† a făgăduit că va face bine lui Israel.”

Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.”

Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii^* călăuză.

Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele^* pe care ni-l va face Domnul.”

Ei au plecat de la muntele^* Domnului şi au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor^** şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.

Norul^* Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără.

Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te^*, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!”

Iar când îl aşezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”