Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

Cântați o cântare, sunați din tobă, din harpa cea plăcută și din alăută!

Sunați din trâmbiță la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

Căci aceasta este o lege^* pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva țării Egiptului… Atunci am auzit un glas^* pe care nu l-am cunoscut:

„I-am descărcat^* povara de pe umăr și mâinile lui nu mai țin coșul.

Ai strigat^* în necaz și te-am izbăvit; ți-am răspuns^** în locul tainic al tunetului și te-am încercat^† la apele Meriba.

Ascultă^*, poporul Meu, și te voi sfătui! Israele, de M-ai asculta!

Niciun dumnezeu^* străin să^** nu fie în mijlocul tău și să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

Eu^* sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți^** gura larg și ți-o voi umple!

Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu^* M-a ascultat.

Atunci^* i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor și au urmat sfaturile lor.

O^*! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

Într-o clipă aș înfrunta pe vrăjmașii lor, Mi-aș întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;

cei ce^* urăsc pe Domnul L-ar linguși, și fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

L-aș^* hrăni cu cel mai bun grâu și l-aș sătura cu miere din^** stâncă.”