Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din alăută!

Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

Căci aceasta este o lege^* pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului… Atunci am auzit un glas^* pe care nu l-am cunoscut:

„I-am descărcat^* povara de pe umăr şi mâinile lui nu mai ţin coşul.

Ai strigat^* în necaz şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns^** în locul tainic al tunetului şi te-am încercat^† la apele Meriba.

Ascultă^*, poporul Meu, şi te voi sfătui! Israele, de M-ai asculta!

Niciun dumnezeu^* străin să^** nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

Eu^* sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi^** gura larg şi ţi-o voi umple!

Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu^* M-a ascultat.

Atunci^* i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor şi au urmat sfaturile lor.

O^*! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;

cei ce^* urăsc pe Domnul L-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

L-aş^* hrăni cu cel mai bun grâu şi l-aş sătura cu miere din^** stâncă.”