20/36
Text:

Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise

1

Toată adunarea copiilor* lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit** şi a fost îngropată Maria.

2

Adunarea* n-avea apă. Şi s-au** răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.

3

Poporul a căutat* ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când** au murit fraţii noştri înaintea Domnului!

4

Pentru ce* aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre?

5

Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?”

6

Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut* cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava** Domnului.

7

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

8

„Ia* toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi** astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.”

9

Moise a luat toiagul dinaintea* Domnului, cum îi poruncise Domnul.

10

Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi*, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”

11

Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă* din belşug, aşa încât a băut şi adunarea şi au băut şi vitele.

12

Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi* crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi** înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.”

13

Acestea sunt* apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.

Edomiţii şi israeliţii

14

De la Cades, Moise* a trimis nişte soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Aşa** vorbeşte fratele tău Israel: ‘Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut.

15

Părinţii* noştri s-au coborât în Egipt şi am** locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.

16

Am* strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis** un Înger şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.

17

Lasă-ne* să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.’”

18

Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.”

19

Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi* plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!”

20

El a răspuns: „Să nu cumva* să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare.

21

Astfel*, Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut** de la el.

Moartea lui Aaron. Eleazar

22

Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades* şi a ajuns** la muntele Hor.

23

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:

24

„Aaron are să fie adăugat* la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi** împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.

25

Ia pe Aaron* şi pe fiul său Eleazar şi suie-i pe muntele Hor.

26

Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.”

27

Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări.

28

Moise* a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron** a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au coborât de pe munte.

29

Toată adunarea a văzut că Aaron murise şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci* de zile.

Capitol 20 din 36
Folosește săgețile ← → pentru navigare