20/36
Text:

Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise

1

Toată adunarea copiilor* lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întâi. Și poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit** și a fost îngropată Maria.

2

Adunarea* n-avea apă. Și s-au** răsculat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron.

3

Poporul a căutat* ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când** au murit frații noștri înaintea Domnului!

4

Pentru ce* ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre?

5

Pentru ce ne-ați scos din Egipt și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut?”

6

Moise și Aaron au plecat de la adunare și s-au dus la ușa cortului întâlnirii. Au căzut* cu fața la pământ și li s-a arătat slava** Domnului.

7

Domnul a vorbit lui Moise și a zis:

8

„Ia* toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiți stâncii acesteia în fața lor, și ea va da apă. Să le scoți** astfel apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.”

9

Moise a luat toiagul dinaintea* Domnului, cum îi poruncise Domnul.

10

Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Și Moise le-a zis: „Ascultați*, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”

11

Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă* din belșug, așa încât a băut și adunarea și au băut și vitele.

12

Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-ați* crezut în Mine ca să Mă sfințiți** înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.”

13

Acestea sunt* apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfințit între ei.

Edomiții și israeliții

14

De la Cades, Moise* a trimis niște soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Așa** vorbește fratele tău Israel: ‘Tu știi toate suferințele prin care am trecut.

15

Părinții* noștri s-au coborât în Egipt și am** locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinții noștri.

16

Am* strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimis** un Înger și ne-a scos din Egipt. Și iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău.

17

Lasă-ne* să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii și nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ținutul tău.’”

18

Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îți voi ieși înainte cu sabia.”

19

Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare și, dacă vom bea din apa ta eu și turmele mele, îți voi* plăti prețul; nu-ți cer altceva decât să trec cu picioarele!”

20

El a răspuns: „Să nu cumva* să treci!” Și Edom i-a ieșit înainte cu multă gloată și cu mână tare.

21

Astfel*, Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ținutul lui. Și Israel s-a abătut** de la el.

Moartea lui Aaron. Eleazar

22

Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades* și a ajuns** la muntele Hor.

23

Domnul a zis lui Moise și lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele țării lui Edom:

24

„Aaron are să fie adăugat* la poporul lui, căci nu va intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-ați** împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.

25

Ia pe Aaron* și pe fiul său Eleazar și suie-i pe muntele Hor.

26

Dezbracă pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui și va muri.”

27

Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în fața întregii adunări.

28

Moise* a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron** a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise și Eleazar s-au coborât de pe munte.

29

Toată adunarea a văzut că Aaron murise și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci* de zile.

Capitol 20 din 36
Folosește săgețile ← → pentru navigare