Moartea lui Avraam
Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.
Ea* i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.
Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost aşurimii, letuşimii şi leumimii.
Avraam* a dat lui Isaac toate averile sale.
Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat* de lângă fiul său Isaac înspre** răsărit, în Ţara Răsăritului.
Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.
Avraam şi-a dat duhul şi a murit* după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile, şi a fost adăugat** la poporul său.
Urmaşii lui Ismael
Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l* născuse lui Avraam egipteanca Agar, roaba Sarei.
Iată* numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam,
Mişma, Duma, Masa,
Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.
Aceştia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi*, după neamurile lor.
Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat* duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său.
Fiii lui au locuit* de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a aşezat în faţa** tuturor fraţilor lui.
Esau şi Iacov
Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.Avraam* a născut pe Isaac.
Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, şi Domnul* l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca** a rămas însărcinată.
Copiii se băteau în pântecele ei, şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe* pe Domnul.
Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri* sunt în pântecele tău, Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul** din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare† va sluji celui mai mic.”
S-au împlinit zilele când avea să nască şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni.
Cel dintâi a ieşit roşu de* tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau.
Esau îşi vinde dreptul de întâi născut
Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător* îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniştit**, care stătea acasㆠîn corturi.
Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca* din vânatul lui; Rebeca** însă iubea mai mult pe Iacov.
Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală.
Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!”
Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?”
Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut*; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.