Isaac îmbătrânise şi ochii^* îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el.

Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu^* ştiu ziua morţii mele.

Acum^* dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat.

Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul^* meu înainte de a muri.”

Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă.

Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:

‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’

Acum, fiule, ascultă^* sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc.

Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare^* gustoasă, cum îi place;

tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze^* înainte de moartea lui.”

Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau^* este păros, iar eu n-am păr deloc.

Poate că tatăl meu mă va pipăi^* şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul^**.”

Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine^*! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.”

Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare^* cum îi plăcea tatălui său.

În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune^* ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.

I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr.

Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise.

El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?”

Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze^* sufletul tău!”

Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.”

Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi^*, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.”

Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.”

Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase^*, ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat.

Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.”

Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te^* binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin şi a băut.

Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.”

Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis: „Iată, mirosul^* fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.

Să-ţi dea^* Dumnezeu rouă^** din cer Şi grăsimea^† pământului, Grâu şi vin^†† din belşug!

Să-ţi fie supuse noroade^*, Şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraţilor tăi, Şi fiii^** mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat^† să fie oricine te va blestema Şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”

Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare.

A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănâncă^* din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”

Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.”

Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne^* binecuvântat.”

Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete^*, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”

Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.”

Esau a zis: „Da, nu degeaba^* i-au pus numele Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat^** dreptul de întâi născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”

Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân^* peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu^** şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”

Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns^*.

Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis: „Iată! Locuinţa^* ta va fi lipsită de grăsimea pământului Şi de roua cerului, de sus.

Vei trăi din sabia ta Şi vei sluji^* fratelui tău, Dar, când^** te vei răscula, Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”

Esau a prins ură^* pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele^** de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am^† să ucid pe fratele meu Iacov.”

Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune^* pe tine, omorându-te.

Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în^* Haran,

şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău,

până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?”

Rebeca a zis lui Isaac: „M-am^* scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov^** va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”