Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să^* strigăm de bucurie către Stânca^** mântuirii noastre.

Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!

Căci^* Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii.

El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.

A Lui este marea^*, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:

veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul^* înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Căci El este Dumnezeul nostru şi noi^* suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi^** glasul Lui!

„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba^*, ca în ziua de la Masa, în pustie,

unde părinţii^* voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră^** lucrările Mele!

Patruzeci^* de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: ‘Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.’

De aceea am jurat^* în mânia Mea: ‘Nu vor intra în odihna Mea!’”