Veniți să cântăm cu veselie Domnului și să^* strigăm de bucurie către Stânca^** mântuirii noastre.

Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!

Căci^* Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toți dumnezeii.

El ține în mână adâncimile pământului și vârfurile munților sunt ale Lui.

A Lui este marea^*, El a făcut-o, și mâinile Lui au întocmit uscatul:

veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul^* înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Căci El este Dumnezeul nostru și noi^* suntem poporul pășunii Lui, turma pe care o povățuiește mâna Lui… O! de ați asculta azi^** glasul Lui!

„Nu vă împietriți inima ca la Meriba^*, ca în ziua de la Masa, în pustie,

unde părinții^* voștri M-au ispitit și M-au încercat, măcar că văzuseră^** lucrările Mele!

Patruzeci^* de ani M-am scârbit de neamul acesta și am zis: ‘Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.’

De aceea am jurat^* în mânia Mea: ‘Nu vor intra în odihna Mea!’”