Urmaţi^* dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.

Trăiţi^* în dragoste, după cum^** şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros”^† lui Dumnezeu.

Curvia^* sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici^** să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

Să nu se audă nici^* cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care^** nu sunt cuviincioase^†, ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.

Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli^*, n-are^** parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

Nimeni^* să nu vă înşele cu vorbe deşarte, căci din pricina acestor lucruri vine^** mânia lui Dumnezeu peste^† oamenii neascultători.

Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.

Odinioară eraţi^* întuneric, dar acum sunteţi^** lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii^† ai luminii.

Căci roada^* luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.

Cercetaţi^* ce este plăcut înaintea Domnului

şi nu^* luaţi deloc parte la lucrările^** neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le^†.

Căci^* e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.

Dar toate^* aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.

De aceea zice: „Deşteaptă-te^* tu, care dormi, scoală-te^** din morţi, şi Hristos te va lumina.”

Luaţi seama^* deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.

Răscumpăraţi^* vremea, căci^** zilele sunt rele.

De aceea^* nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi^** care^† este voia Domnului.

Nu^* vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

Vorbiţi între voi cu^* psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

Mulţumiţi^* totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în^** Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Supuneţi-vă^* unii altora în frica lui Hristos.

Nevestelor^*, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca^** Domnului,

căci bărbatul^* este capul nevestei, după cum şi Hristos^** este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.

Şi, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în^* toate lucrurile.

Bărbaţilor^*, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a^** dat pe Sine pentru ea,

ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin^* botezul cu apă prin Cuvânt^**,

ca^* să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată^**, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci^† sfântă şi fără prihană.

Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi.

Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;

pentru că noi^* suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.

„De aceea^* va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi^** vor fi un singur trup.”

Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).

Încolo, fiecare din^* voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să^** se teamă de bărbat.