Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care^* S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,

ca slujitor al Locului Preasfânt^* şi al adevăratului cort^**, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

Orice mare preot^* este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era^** de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.

Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege.

Ei fac o slujbă care este chipul şi umbra^* lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”^**, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.”

Dar, acum, Hristos a căpătat^* o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

În^* adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.

Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată^*, vin zile”, zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou,

nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei”, zice Domnul.

„Dar iată^* legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu^** voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

Şi nu^* va mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi^* fărădelegile lor.”

Prin faptul că zice^*: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.