EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE FILIPENI
Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în* Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii:
În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie,
pentru* partea pe care o luați la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.
Este drept să gândesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanțurile* mele, cât și în apărarea** și întărirea Evangheliei†, voi†† sunteți toți părtași aceluiași har.
Și mă rog ca* dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere,
ca să* deosebiți lucrurile alese, pentru ca** să fiți curați și să nu vă poticniți până în† ziua venirii lui Hristos,
plini de roada neprihănirii, prin* Isus Hristos, spre slava** și lauda lui Dumnezeu.
Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.
În adevăr, în* toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos.
Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.
Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă*; dar alții, din bunăvoință.
Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat* cu apărarea Evangheliei;
cei dintâi, din duh de ceartă, vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele.
Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura.
Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre* și prin ajutorul Duhului** lui Isus Hristos.
Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie* că nu voi fi dat de rușine** cu nimic, ci cㆠacum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.
Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig.
Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg.
dar, pentru voi, este mai de trebuință să rămân în trup.
Și sunt încredințat* și știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toți pentru înaintarea și bucuria credinței voastre,
pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveți în mine o mare pricină de laudă* în Isus Hristos.
Numai purtați-vă* într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că** rămâneți tari în același duh și că luptați cu† un suflet†† pentru credința Evangheliei,
fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici; lucrul acesta* este pentru ei o dovadă de pierzare și** de mântuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu.
Căci cu privire la Hristos, vouă* vi s-a dat harul nu** numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El
și să și duceți*, cum și faceți, aceeași luptă pe care** ați văzut-o la mine și pe care auziți că o duc și acum.