EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE FILIMON
către sora Apfia şi către Arhip*, tovarăşul nostru** de luptă, şi către Biserica† din casa ta:
Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală* tot binele ce se face între noi în Hristos.
În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate* prin tine.
De aceea, măcar că* am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci,
Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut* în lanţurile mele, pentru Onisim**,
care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor şi ţie, şi mie.
Ţi-l trimit înapoi pe el, inima mea.
Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca* să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie.
Poate* că el a fost despărţit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate* preaiubit mai ales de mine şi** cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
Dacă mă socoteşti dar ca prieten* al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.
Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
Eu, Pavel, „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi* inima în Hristos!
Ţi-am scris bizuit* pe ascultarea ta şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic.
Totodată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde* să vă fiu dăruit datorită** rugăciunilor voastre.
tot aşa şi Marcu*, Aristarh**, Dima†, Luca††, tovarăşii mei de lucru.
Harul* Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.