EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE FILIMON
către sora Apfia și către Arhip*, tovarășul nostru** de luptă, și către Biserica† din casa ta:
Îl rog ca această părtășie a ta la credință să se arate prin fapte, care să dea la iveală* tot binele ce se face între noi în Hristos.
În adevăr, am avut o mare bucurie și mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinților au fost înviorate* prin tine.
De aceea, măcar că* am toată slobozenia în Hristos să-ți poruncesc ce trebuie să faci,
Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut* în lanțurile mele, pentru Onisim**,
care altă dată ți-a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor și ție, și mie.
Ți-l trimit înapoi pe el, inima mea.
Aș fi dorit să-l țin la mine, ca* să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanțuri pentru Evanghelie.
Poate* că el a fost despărțit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veșnicie,
dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate* preaiubit mai ales de mine și** cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
Dacă mă socotești dar ca prieten* al tău, primește-l ca pe mine însumi.
Și dacă ți-a adus vreo vătămare sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
Eu, Pavel, „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ți zic că tu însuți te datorezi mie.
Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul și înviorează-mi* inima în Hristos!
Ți-am scris bizuit* pe ascultarea ta și știu că vei face chiar mai mult decât îți zic.
Totodată, pregătește-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde* să vă fiu dăruit datorită** rugăciunilor voastre.
tot așa și Marcu*, Aristarh**, Dima†, Luca††, tovarășii mei de lucru.
Harul* Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.