Prilejurile de păcătuire
Isus a zis ucenicilor Săi: „Este* cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin!
Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
Luaţi seama la voi înşivă! Dacă* fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l** ! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”
Şi* Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ‘Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare’, şi v-ar asculta.
„Robi netrebnici”
Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă’?
Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi* să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu’?
Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi* netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’”
Cei zece leproşi
Isus mergea* spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.
Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei* au stat departe,
şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”
Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.
Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?
Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”
Apoi* i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu
Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
Nu* se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia** lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
Venirea Fiului omului
Şi a zis ucenicilor: „Vor* veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.
Vi* se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
Căci* , cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
Dar* , mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,
dar* , în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.
Tot aşa va fi şi în ziua când Se* va arăta Fiul omului.
În ziua aceea, cine* va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
Oricine* va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi.
Vă spun* că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.”