Pe când^* Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele.

S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi, a șezut jos și învăța pe noroade din corabie.

Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o^* la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.”

Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”

După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele.

Au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile.

Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă^* de la mine, căci sunt un om păcătos.”

Fiindcă îl apucase spaima pe el și pe toți cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră.

Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum^* încolo vei fi pescar de oameni.”

Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat^* totul și au mers după El.

Isus^* era într-una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu fața la pământ, L-a rugat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.”

Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!” Îndată l-a lăsat lepra.

Apoi^*, i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului și adu, pentru curățirea ta, ce^** a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”

Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se^* strângeau cu grămada ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor.

Iar^* El Se ducea în locuri pustii și Se ruga.

Într-una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

Și^* iată că niște oameni purtau într-un pat pe un slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.

Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.

Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”

Cărturarii și fariseii au^* început să cârtească și să zică în ei înșiși: „Cine^** este acesta de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”

Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: „Pentru ce cârtiți în inimile voastre?

Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îți sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă’?

Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ‘Ție îți poruncesc’”, a zis El slăbănogului, „‘scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.’”

Și numaidecât, slăbănogul s-a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.

Toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”

După^* aceea, Isus a ieșit afară și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!”

Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El.

Levi I-a făcut^* un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei.

Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?”

Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.

N-am^* venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Ei I-au zis: „Ucenicii^* lui Ioan, ca și ai fariseilor, postesc des și fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă și beau.”

El le-a răspuns: „Oare puteți face pe nuntași să postească în timpul când mirele este cu ei?

Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.”

Le-a spus^* și o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe și haina cea nouă și nici peticul luat de la ea nu se potrivește la cea veche.

Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc;

ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și amândouă se păstrează.

Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi.’”