După câteva zile, Isus S-a întors^* în Capernaum. S-a auzit că este în casă

şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.

Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.

Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.

Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!”

Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:

„Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine^* poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”

Îndată, Isus a cunoscut^*, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?

Ce^* este mai lesne: a zice slăbănogului: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă’?

Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele:

‘Ţie îţi poruncesc’”, a zis El slăbănogului, „‘scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.’”

Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!”

Isus^* a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.

Când^* trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat şi a mers după El.

Pe^* când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El.

Cărturarii şi fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?”

Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu^* cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Ucenicii^* lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?”

Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.

Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.

Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi şi mai rea ruptură se face.

Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel, vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.”

S-a întâmplat că, într-o zi de Sabat, Isus trecea^* prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă^** spice de grâu.

Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?”

Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit niciodată ce^* a făcut David când a fost în nevoie şi când au flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?

Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care^* nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?”

Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat;

aşa că Fiul omului este Domn^* chiar şi al Sabatului.”