Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.

Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor,

căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă.

Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.

Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A^* intrat să găzduiască la un om păcătos!”

Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit^* pe cineva cu ceva, îi dau înapoi^** împătrit.”

Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi^* el este fiul^** lui Avraam.

Pentru că^* Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei^* credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.

Deci^* a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi apoi să se întoarcă.

A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.’

Dar^* cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.’

Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.

Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli.’

El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios^* în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.’

A venit al doilea şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.’

El i-a zis şi lui: ‘Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.’

A venit un altul şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar,

căci^* m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.’

Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după^* cuvintele tale. Ştiai^** că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;

atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’

Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.’

‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli.’

Iar el le-a zis: ‘Vă spun că^* celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.’”

După ce a vorbit astfel, Isus a pornit^* în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Când^* S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi

şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.

Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’”

Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.

Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”

Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”

Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi^*, şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra.

Pe când^* mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.

Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

Ei ziceau: „Binecuvântat^* este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace^** în cer şi slavă în locurile preaînalte!”

Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”

Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele^* vor striga.”

Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a^* plâns pentru ea

şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura^* cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:

te^* vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu^** vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că^† n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

În^* urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.

Şi le-a zis: „Este scris^* : ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune.’ Dar voi^** aţi făcut din ea ‘o peşteră de tâlhari’.”

Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă^*, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare,

dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.