Şarpele^* era mai^** şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”

Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.

Dar^*, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’”

Atunci, şarpele^* a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,

dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi^* se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat^*; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul^** a mâncat şi el.

Atunci li s-au deschis^* ochii la amândoi; au cunoscut^** că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

Atunci au auzit glasul^* Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, şi omul şi nevasta lui s-au ascuns^** de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”

El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică^*, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”

Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”

Omul a răspuns: „Femeia^* pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”

Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele^* m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână^*.

Vrăjmăşie^* voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa^** ei^†. Aceasta^†† îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu^* durere vei naşte copii, şi dorinţele^** tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni^† peste tine.”

Omului i-a zis: „Fiindcă^* ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat^** din pomul despre care^† îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat^†† este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă^*† să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

spini^* şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci^** iarba de pe câmp.

În sudoarea^* feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână^** eşti şi în^† ţărână te vei întoarce.”

Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.

Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

Domnul Dumnezeu a zis: „Iată^* că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să^** ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”

De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca^* să lucreze pământul, din care fusese luat.

Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul^* grădinii Edenului a pus nişte heruvimi^**, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.