S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz^*, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată.

Când au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim”, a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.

Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub^*, la capătul canalului^** de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului,

şi spune-i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia!

Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic:

«Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel!»

Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Aşa^* ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc.

Căci^* Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.

Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă^* nu credeţi, nu veţi sta în picioare.»’”

Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis:

„Cere^* un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere-l fie în locurile de jos, fie în locurile de sus!”

Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.”

Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?

De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: ‘Iată, fecioara^* va rămâne însărcinată, va naşte un^** fiu şi-i va pune numele Emanuel^† (Dumnezeu este cu noi).

El va mânca smântână şi miere până va şti să lepede răul şi să aleagă binele.

Dar^*, înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi^** împăraţi te temi tu va fi pustiită.

Domnul^* va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a^** despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).’

În ziua aceea, Domnul va şuiera^* muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei;

ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile^* stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile.

În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici^* luat cu chirie de dincolo de râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.

În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi

şi vor da un aşa belşug de lapte, încât vor mânca smântână, căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară.

În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va^* fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:

vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini.

Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei şi îi vor bătători oile.”