Ezechia împăratul lui Iuda
În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia*, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda.
Avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abi*, fata lui Zaharia.
El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
A îndepărtat* înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti, a tăiat astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele** de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan.
El şi-a pus* încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; şi, dintre toţi împăraţii lui Iuda care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost** niciunul ca el.
El s-a* alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
Şi Domnul* a fost cu Ezechia, care a izbutit** în tot ce a făcut. El s-a răsculat† împotriva împăratului Asiriei şi nu i-a mai fost supus.
A bătut* pe filisteni până la Gaza şi le-a pustiit ţinutul, de la toate turnurile** de pază până la cetăţile întărite.
Luarea Samariei de asirieni
În al* patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei şi a împresurat-o.
După trei ani a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea* an al lui Osea, împăratul lui Israel – atunci a fost luată Samaria.
Împăratul* Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria şi l-a aşezat la Halah** şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor,
pentru că n-ascultaseră* de glasul Domnului Dumnezeului lor şi călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.
Năvălirea lui Sanherib
În al* paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda şi a pus stăpânire pe ele.
Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greşit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Şi împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.
Ezechia* a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului.
Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise uşile şi uşorii Templului Domnului.
Împresurarea Ierusalimului
Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris şi pe Rabşache cu o oştire puternică. S-au suit şi au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit şi au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul* care duce în ogorul înălbitorului.
Au chemat pe împărat, şi Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Şebna, logofătul, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul.
Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea* aceasta pe care te bizuieşti?
Tu ai zis: ‹Pentru război trebuie chibzuinţă şi putere.› Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea?
Iată*, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el.
Poate că îmi veţi spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem.› Dar nu este El Acela ale cărui înălţimi* şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: ‹Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim›?»’
Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei.
Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi.
De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: ‘Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o.’”
Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.”
Rabşache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul cu voi?”
Atunci, Rabşache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică şi a zis: „Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei!
Aşa vorbeşte împăratul: ‘Să nu vă înşele* Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea.
Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’
N-ascultaţi de Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui
până voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca a voastră, într-o ţară cu grâu* şi cu vin, o ţară cu pâine şi vii, o ţară cu măslini de untdelemn şi miere şi veţi trăi, şi nu veţi muri. N-ascultaţi dar de Ezechia, care vă amăgeşte zicând: «Domnul ne va izbăvi.»
Oare dumnezeii* neamurilor au izbăvit ei, fiecare ţara lui, din mâna împăratului Asiriei?
Unde* sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei şi** Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea?
Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-a izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca şi Domnul* să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’”
Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.”