Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

Omul^* socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar^** Cel ce cercetează inimile este Domnul.

A^* face dreptate şi judecată este mai plăcut Domnului decât jertfele.

Privirile^* trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu sunt decât păcat.

Planurile^* omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.

Comorile câştigate^* cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.

Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept.

Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

Mai^* bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.

Sufletul^* celui rău doreşte răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui.

Când^* este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept; şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.

Cel neprihănit^* se uită la casa celui rău şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire.

Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga.

Un dar^* făcut în taină potoleşte mânia şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie.

Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar^* pentru cei ce fac răul este o groază.

Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi.

Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte.

Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare^* pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană.

Mai^* bine să locuieşti într-un pământ pustiu decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă.

Comori^* de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.

Cine^* urmăreşte neprihănirea şi bunătatea găseşte viaţă, neprihănire şi slavă.

Înţeleptul cucereşte cetatea^* vitejilor şi doboară puterea în care se încredeau.

Cine^* îşi păzeşte gura şi limba îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.

Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngâmfării.

Poftele leneşului^* îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.

Toată ziua o duce numai în pofte, dar cel^* neprihănit dă fără zgârcenie.

Jertfa^* celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite.

Martorul^* mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă.

Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea.

Nici^* înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.

Calul^* este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa^** este a Domnului.