Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

Omul^* socotește că toate căile lui sunt fără prihană, dar^** Cel ce cercetează inimile este Domnul.

A^* face dreptate și judecată este mai plăcut Domnului decât jertfele.

Privirile^* trufașe și inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu sunt decât păcat.

Planurile^* omului harnic nu duc decât la belșug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.

Comorile câștigate^* cu o limbă mincinoasă sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte.

Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept.

Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

Mai^* bine să locuiești într-un colț pe acoperiș decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.

Sufletul^* celui rău dorește răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui.

Când^* este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înțelept; și când se dă învățătură celui înțelept, el capătă știința.

Cel neprihănit^* se uită la casa celui rău și vede ce repede sunt aruncați cei răi în nenorocire.

Cine își astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga.

Un dar^* făcut în taină potolește mânia și o mită dată pe ascuns potolește cea mai puternică mânie.

Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar^* pentru cei ce fac răul este o groază.

Omul care se abate de la calea înțelepciunii se va odihni în adunarea celor morți.

Cine iubește petrecerile va duce lipsă și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește.

Cel rău slujește ca preț de răscumpărare^* pentru cel neprihănit, și cel stricat, pentru oamenii fără prihană.

Mai^* bine să locuiești într-un pământ pustiu decât cu o nevastă gâlcevitoare și supărăcioasă.

Comori^* de preț și untdelemn sunt în locuința celui înțelept, dar omul fără minte le risipește.

Cine^* urmărește neprihănirea și bunătatea găsește viață, neprihănire și slavă.

Înțeleptul cucerește cetatea^* vitejilor și doboară puterea în care se încredeau.

Cine^* își păzește gura și limba își scutește sufletul de multe necazuri.

Cel mândru și trufaș se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngâmfării.

Poftele leneșului^* îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.

Toată ziua o duce numai în pofte, dar cel^* neprihănit dă fără zgârcenie.

Jertfa^* celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite.

Martorul^* mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă.

Cel rău ia o înfățișare nerușinată, dar omul fără prihană își îmbunătățește calea.

Nici^* înțelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.

Calul^* este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruința^** este a Domnului.