Supunerea faţă de stăpânire
Oricine* să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi** stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.
Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă* binele şi vei avea laudă de la ea.
El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
De aceea trebuie* să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci** şi din îndemnul cugetului.
Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
Daţi* tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
Dragostea este împlinirea Legii
De fapt: „Să* nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să** iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Veghere şi curăţie
Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă* treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.
Să* trăim frumos, ca în timpul zilei, nu** în chefuri şi în beţii; nu† în curvii şi în fapte de ruşine; nu†† în certuri şi în pizmă,