Mustrarea poporului
Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
„Du-te și strigă la urechile cetății Ierusalimului: ‘Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără*, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai** în pustie, într-un pământ nesemănat.
Ascultați Cuvântul Domnului, casa lui Iacov și voi, toate familiile casei lui Israel!
Ei n-au întrebat: ‘Unde este Domnul care ne-a scos* din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie**, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta și umbra morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?’
V-am adus într-o țară ca o livadă de pomi*, ca să-i mâncați roadele și bunătățile, dar voi ați venit, Mi-ați spurcat** țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune.
De aceea, Mă voi mai certa* cu voi”, zice Domnul, „și Mă voi certa cu copiii** copiilor voștri.
Chiar și cei din Nof și Tahpanes* îți vor zdrobi creștetul capului.
Nu ți-ai făcut* tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta** pe calea cea bună?
Și acum, ce cauți să te duci* în Egipt să bei apa** Nilului? Ce cauți să te duci în Asiria să bei apa râului?
„De mult ți-ai sfărâmat jugul, ți-ai rupt legăturile și ai* zis: ‘Nu mai vreau să slujesc ca un rob!’ Căci, pe orice deal** înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o† curvă.
Chiar dacă te-ai spăla cu silitră*, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea** ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea”, zice Domnul Dumnezeu.
„Cum* poți să zici: ‘Nu m-am spurcat și nu m-am dus după baali’? Privește-ți urma pașilor în vale** și vezi ce ai făcut, dromaderㆠiute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi,
Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar* tu zici: ‘Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii** străini și vreau să merg după ei.’
Unde sunt* dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape** în vremea nenorocirii! Căci câte† cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda!
Pentru ce* vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși”, zice Domnul.
„Degeaba v-am lovit* copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat** pe prorocii voștri ca un leu nimicitor.
O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: ‘Am fost Eu o pustie* pentru Israel sau o țară plină de întuneric beznă?’ Pentru ce zice atunci poporul Meu: ‘Suntem slobozi**, nu voim† să ne întoarcem la Tine’?
Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat* de zile fără număr.
Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi.
Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor* nevinovați, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere.
Și, cu toate acestea*, tu zici: ‘Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!’ Iată**, Mă voi certa cu tine, pentru cㆠzici: ‘N-am păcătuit!’
Tot de-acolo vei ieși cu mâinile* pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi și nu vei izbuti cu ei.