2/52
Text:

Mustrarea poporului

1

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2

„Du-te și strigă la urechile cetății Ierusalimului: ‘Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără*, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai** în pustie, într-un pământ nesemănat.

3

Atunci, Israel* era închinat Domnului, era cele dintâi roade** ale Lui; toți cei ce mâncau† din ele se făceau vinovați și venea nenorocirea peste ei», zice Domnul.’”

4

Ascultați Cuvântul Domnului, casa lui Iacov și voi, toate familiile casei lui Israel!

5

Așa vorbește Domnul: „Ce nelegiuire* au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au mers după nimicuri** și au ajuns ei înșiși de nimic?

6

Ei n-au întrebat: ‘Unde este Domnul care ne-a scos* din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie**, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta și umbra morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?’

7

V-am adus într-o țară ca o livadă de pomi*, ca să-i mâncați roadele și bunătățile, dar voi ați venit, Mi-ați spurcat** țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune.

8

Preoții n-au întrebat: ‘Unde este Domnul?’ Păzitorii Legii* nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, prorocii** au prorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun† ajutor.

9

De aceea, Mă voi mai certa* cu voi”, zice Domnul, „și Mă voi certa cu copiii** copiilor voștri.

10

Treceți în ostroavele Chitim și priviți! Trimiteți la Chedar, uitați-vă bine și vedeți dacă s-a întâmplat acolo așa ceva:

11

și-a schimbat* vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt** dumnezei? Dar poporul Meu și-a† schimbat Slava cu ceva†† care nu este de niciun ajutor!

12

Mirați-vă* de așa ceva, ceruri, înfiorați-vă de spaimă și groază”, zice Domnul.

13

„Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii*, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.

14

Este Israel un rob* cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă?

15

Niște pui* de lei mugesc și strigă împotriva lui și-i pustiesc țara; cetățile îi sunt arse și fără locuitori.

16

Chiar și cei din Nof și Tahpanes* îți vor zdrobi creștetul capului.

17

Nu ți-ai făcut* tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta** pe calea cea bună?

18

Și acum, ce cauți să te duci* în Egipt să bei apa** Nilului? Ce cauți să te duci în Asiria să bei apa râului?

19

Tu singur te pedepsești cu răutatea* ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și să n-ai nicio frică de Mine”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.

20

„De mult ți-ai sfărâmat jugul, ți-ai rupt legăturile și ai* zis: ‘Nu mai vreau să slujesc ca un rob!’ Căci, pe orice deal** înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o† curvă.

21

Te sădisem ca o vie minunată* și de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă** de viță sălbatică?!

22

Chiar dacă te-ai spăla cu silitră*, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea** ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea”, zice Domnul Dumnezeu.

23

„Cum* poți să zici: ‘Nu m-am spurcat și nu m-am dus după baali’? Privește-ți urma pașilor în vale** și vezi ce ai făcut, dromaderㆠiute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi,

24

măgăriță sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei! Cine o va împiedica să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.

25

Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar* tu zici: ‘Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii** străini și vreau să merg după ei.’

26

Cum rămâne uluit un hoț când este prins, așa de uluiți vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor.

27

Ei zic lemnului: ‘Tu ești tatăl meu!’ și pietrei: ‘Tu mi-ai dat viața!’ Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire*, zic: ‘Scoală-Te și scapă-ne!’

28

Unde sunt* dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape** în vremea nenorocirii! Căci câte† cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda!

29

Pentru ce* vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși”, zice Domnul.

30

„Degeaba v-am lovit* copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat** pe prorocii voștri ca un leu nimicitor.

31

O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: ‘Am fost Eu o pustie* pentru Israel sau o țară plină de întuneric beznă?’ Pentru ce zice atunci poporul Meu: ‘Suntem slobozi**, nu voim† să ne întoarcem la Tine’?

32

Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat* de zile fără număr.

33

Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi.

34

Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor* nevinovați, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere.

35

Și, cu toate acestea*, tu zici: ‘Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!’ Iată**, Mă voi certa cu tine, pentru cㆠzici: ‘N-am păcătuit!’

36

Pentru ce* atâta grabă ca să-ți schimbi drumul? Din Egipt îți va veni rușinea**, cum† ți-a venit și din Asiria!

37

Tot de-acolo vei ieși cu mâinile* pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi și nu vei izbuti cu ei.

Capitol 2 din 52
Folosește săgețile ← → pentru navigare