Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.

El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.

Numai împotriva mea Îşi întinde şi Îşi întoarce mâna toată ziua.

Mi-a prăpădit^* carnea şi pielea şi mi-a zdrobit^** oasele.

A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.

Mă aşază^* în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

M-a înconjurat^* cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.

Să tot strig^* şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.

Mă pândeşte^* ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.

Mi-a abătut căile şi apoi s-a^* aruncat pe mine şi m-a pustiit.

Şi-a încordat arcul şi m-a pus^* ţintă săgeţii Lui.

În rărunchi mi-a înfipt săgeţile^* din tolba Lui.

Am ajuns de râsul^* poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece^** de batjocură de ei.

M-a săturat^* de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre^*, m-a acoperit cu cenuşă.

Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea.

Şi am^* zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”

Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin^* şi la otravă!

Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătăţile^* Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

ci se înnoiesc în fiecare^* dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

„Domnul este partea mea^* de moştenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte^* în El, cu sufletul care-L caută.

Bine este să aştepţi^* în tăcere ajutorul Domnului.

Este bine^* pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.

Să stea^* singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

să-şi umple gura^* cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;

să dea^* obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.

Căci^* Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,

căci El nu necăjeşte^* cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Când se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări,

când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,

când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede^* Domnul?

Cine a spus^* şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?

Nu ies din gura Celui Preaînalt răul^* şi binele?

De ce^* să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare^** să se plângă mai bine de păcatele lui!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.

Să ne înălţăm^* şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:

„Am păcătuit^*, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”

În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis^* fără milă.

Te-ai învăluit într-un nor, ca^* să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Ne-ai făcut de batjocură^* şi de ocară printre popoare.

Toţi vrăjmaşii^* noştri deschid gura împotriva noastră.

De groază^* şi de groapă am avut parte, de prăpăd^** şi pustiire.

Şuvoaie^* de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Mi se topeşte ochiul^* în lacrimi necurmat şi fără răgaz,

până ce Domnul va privi din cer^* şi va vedea.

Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Cei ce mă urăsc fără temei^* m-au gonit ca pe o pasăre.

Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă^* şi au aruncat^** cu pietre în mine.

Mi-au năvălit^* apele peste cap şi^** ziceam: „Sunt pierdut!”

Dar am chemat^* Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Tu mi-ai auzit^* glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele!”

În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat^* şi ai zis: „Nu te teme!”

Doamne, Tu ai apărat^* pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi^* dreptate!

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile^* lor împotriva mea.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Uită-Te când stau^* ei jos sau când se scoală! Eu^** sunt cântecul lor de batjocură.

Răsplăteşte-le^*, Doamne, după faptele mâinilor lor!

Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Urmăreşte-i, în mânia Ta, şi şterge-i de sub^* ceruri^**, Doamne!