Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.

El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.

Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.

Mi-a prăpădit^* carnea și pielea și mi-a zdrobit^** oasele.

A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.

Mă așază^* în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.

M-a înconjurat^* cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.

Să tot strig^* și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.

Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.

Mă pândește^* ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.

Mi-a abătut căile și apoi s-a^* aruncat pe mine și m-a pustiit.

Și-a încordat arcul și m-a pus^* țintă săgeții Lui.

În rărunchi mi-a înfipt săgețile^* din tolba Lui.

Am ajuns de râsul^* poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece^** de batjocură de ei.

M-a săturat^* de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

Mi-a sfărâmat dinții cu pietre^*, m-a acoperit cu cenușă.

Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.

Și am^* zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.”

Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin^* și la otravă!

Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătățile^* Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

ci se înnoiesc în fiecare^* dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!

„Domnul este partea mea^* de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”

Domnul este bun cu cine nădăjduiește^* în El, cu sufletul care-L caută.

Bine este să aștepți^* în tăcere ajutorul Domnului.

Este bine^* pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.

Să stea^* singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

să-și umple gura^* cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;

să dea^* obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.

Căci^* Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,

căci El nu necăjește^* cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.

Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,

când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,

când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede^* Domnul?

Cine a spus^* și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?

Nu ies din gura Celui Preaînalt răul^* și binele?

De ce^* să se plângă omul cât trăiește? Fiecare^** să se plângă mai bine de păcatele lui!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.

Să ne înălțăm^* și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:

„Am păcătuit^*, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!”

În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis^* fără milă.

Te-ai învăluit într-un nor, ca^* să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Ne-ai făcut de batjocură^* și de ocară printre popoare.

Toți vrăjmașii^* noștri deschid gura împotriva noastră.

De groază^* și de groapă am avut parte, de prăpăd^** și pustiire.

Șuvoaie^* de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Mi se topește ochiul^* în lacrimi necurmat și fără răgaz,

până ce Domnul va privi din cer^* și va vedea.

Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.

Cei ce mă urăsc fără temei^* m-au gonit ca pe o pasăre.

Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă^* și au aruncat^** cu pietre în mine.

Mi-au năvălit^* apele peste cap și^** ziceam: „Sunt pierdut!”

Dar am chemat^* Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Tu mi-ai auzit^* glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!”

În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat^* și ai zis: „Nu te teme!”

Doamne, Tu ai apărat^* pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi^* dreptate!

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile^* lor împotriva mea.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Uită-Te când stau^* ei jos sau când se scoală! Eu^** sunt cântecul lor de batjocură.

Răsplătește-le^*, Doamne, după faptele mâinilor lor!

Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub^* ceruri^**, Doamne!