În ziua aceea, Debora a cântat^* această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

„Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, Şi poporul^* s-a arătat gata de luptă: Binecuvântaţi pe Domnul!

Ascultaţi^*, împăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, Voi cânta din alăută Domnului Dumnezeului lui Israel.

Doamne^*, când ai ieşit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul^** s-a cutremurat, cerurile au picurat Şi norii au turnat ape cu găleata;

Munţii^* s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul^** acela s-a clătinat înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.

Pe vremea lui^* Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei^**, drumurile^† erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi strâmbe.

Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu ca o mamă^* în Israel.

El îşi alesese noi dumnezei^*. Atunci, războiul era la porţi, Dar nu vedeai^** nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii în Israel.

Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care^* s-au arătat gata să lupte. Binecuvântaţi pe Domnul!

Voi, care^* călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, care^** şedeţi pe covoare, Şi voi, care umblaţi pe drum, cântaţi!^†

Arcaşii din mijlocul adăpătoarelor Să laude cu glasul lor binefacerile^* Domnului, Binefacerile cârmuirii Sale în Israel! Atunci, poporul Domnului s-a coborât la porţi:

Trezeşte-te^*, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare! Scoală-te, Barac, Şi adu-ţi robii^** de război, Fiul lui Abinoam!

Atunci, o rămăşiţă din popor a biruit^* pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.

Din Efraim^* au venit locuitorii lui^** Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir^† au venit căpeteniile Şi din Zabulon, cârmuitorii.

Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac^*, A fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben, Au fost mari hotărâri!

Pentru ce ai rămas în mijlocul^* staulelor Să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben Mari au fost sfaturile!

Galaadul^* de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer^** a stat pe malul mării Şi s-a odihnit în limanurile lui.

Zabulon^* este un popor care a înfruntat moartea Şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.

Împăraţii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împăraţii Canaanului, La Taanac, la apele Meghido; N-au luat nicio pradă, nici argint^*.

Din ceruri^* se luptau, De pe cărările lor, stelele^** se luptau împotriva lui Sisera,

Pârâul^* Chison i-a luat, Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!

Atunci, copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui, Căci^* n-au venit în ajutorul^** Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!

Binecuvântată să fie între femei Iael^*, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvântată^** să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

El a cerut^* apă, şi ea i-a dat lapte; În pahar împărătesc i-a adus unt.

Cu o mână^* a luat ţăruşul Şi cu dreapta, ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărâmat şi străpuns tâmpla.

El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.

Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera şi strigă: ‘Pentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui aşa de încet?’

Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund Şi ea îşi răspunde singură:

‘Negreşit, au găsit pradă!^* Şi-o împart: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef, Două haine vopsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!’

Aşa^* să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele^** când se arată^† în puterea lui.”Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.