„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul
Ai milă* de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci în Tine mi se încrede sufletul; la** umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare pânㆠvor trece nenorocirile.
Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care* lucrează pentru mine.
Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai* căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi şi a căror limbă** este o sabie ascuţită.
Ei* întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia şi-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea.
Trezeşte-te, suflete*! Treziţi-vă, alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
Te voi lăuda* printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
Înalţă-Te* peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!