57/150
Text:

„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peșteră, urmărit de Saul

1

Ai milă* de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci în Tine mi se încrede sufletul; la** umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare pânㆠvor trece nenorocirile.

2

Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care* lucrează pentru mine.

3

El* îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă** ocări. Da, Dumnezeu Își va† trimite bunătatea și credincioșia.

4

Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai* căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă** este o sabie ascuțită.

5

Înalță-Te* peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

6

Ei* întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia și-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea.

7

Inima mea este tare*, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele.

8

Trezește-te, suflete*! Treziți-vă, alăută și harpă! Mă voi trezi în zori de zi.

9

Te voi lăuda* printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.

10

Căci* bunătatea Ta ajunge până la ceruri și credincioșia Ta, până la nori.

11

Înalță-Te* peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

Capitol 57 din 150
Folosește săgețile ← → pentru navigare