„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peșteră, urmărit de Saul
Ai milă* de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci în Tine mi se încrede sufletul; la** umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare pânㆠvor trece nenorocirile.
Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care* lucrează pentru mine.
Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai* căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă** este o sabie ascuțită.
Ei* întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia și-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea.
Trezește-te, suflete*! Treziți-vă, alăută și harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
Te voi lăuda* printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
Înalță-Te* peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!