Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat; şi iată că patru care ieşeau dintre doi munţi, şi munţii erau de aramă.
Am luat cuvântul şi am zis* îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?”
Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia* sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau** înaintea Domnului întregului pământ.”
Caii cei negri, înhămaţi la unul din care, s-au îndreptat spre ţara de la miazănoapte* şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au îndreptat spre ţara de miazăzi.
Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
„Să primeşti daruri de la prinşii de război din Babilon: Heldai, Tobia şi Iedaia, şi anume să te duci tu însuţi în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon.
Să iei de la ei argint şi aur, să faci din ele o cunună* şi s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot,
şi să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată că un om* al cărui nume este Odrasla** va odrăsli din locul lui şi va zidi Templul Domnului.
Cununa va fi pentru Helem, Tobia şi Iedaia şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte* în Templul Domnului.
Cei ce sunt departe* vor veni şi vor lucra la Templul Domnului; şi veţi şti** astfel că Domnul oştirilor m-a trimis la voi. Lucrul acesta se va întâmpla dacă veţi asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru.”