Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra^* cu tine învăţăturile mele,

dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere,

dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

dacă o vei căuta^* ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară,

atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Căci^* Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut^* celor ce umblă în nevinovăţie.

Ocroteşte cărările neprihănirii şi păzeşte^* calea credincioşilor Lui.

Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

chibzuinţa^* va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate,

de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble^* pe drumuri întunecoase,

care se bucură^* să facă răul şi îşi pun plăcerea^** în răutate,

care^* umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite;

ca să te scape şi de nevasta^* altuia, de străina^** care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

care părăseşte^* pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.

Căci casa^* ei coboară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi:

niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

Căci oamenii^* fără prihană vor locui ţara şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea,

dar cei răi^* vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.