După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.

Ioan^* a auzit din^** temniţă despre lucrările lui Hristos

şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela^* care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:

Orbii^* îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor^** li se propovăduieşte Evanghelia.

Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi^* un prilej de poticnire.”

Pe când^* se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie^** clătinată de vânt?

Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.

Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi^* mai mult decât un proroc;

căci el este acela despre care s-a scris: ‘Iată^* , trimit înaintea Feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’

Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

Din^* zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.

Căci până la Ioan au prorocit toţi^* prorocii şi Legea.

Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie^* , care trebuia să vină.

Cine^* are urechi de auzit să audă.

Cu^* cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor:

‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.’

Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ‘Are drac!’

A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten^* al vameşilor şi al păcătoşilor!’ Totuşi^** Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”

Atunci^*, Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.

„Vai de tine, Horazine!” , a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu^* sac şi cenuşă.

De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va^* fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat^* oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.

De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru^* ţinutul Sodomei decât pentru tine.”

În^* vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai^** ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi^† le-ai descoperit pruncilor.

Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!

Toate^* lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi^** nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi^* învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit^** cu inima; şi^† veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Căci^* jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”