Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă^* strigătul meu până la Tine!

Nu-mi^* ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi^** urechea spre mine când strig! Ascultă-mă degrabă!

Căci^* zilele mele pier ca fumul şi oasele^** îmi ard ca un tăciune.

Inima îmi este lovită şi mi se usucă^* întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.

Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele^* de carne.

Semăn^* cu pelicanul^** din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături;

nu mai pot dormi^* şi sunt ca pasărea singuratică^** pe un acoperiş.

În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi potrivnicii mei jură^* pe^** mine în mânia lor.

Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura^*

din pricina mâniei şi urgiei Tale, căci Tu m-ai^* ridicat şi m-ai aruncat departe.

Zilele mele sunt ca^* o umbră gata să treacă şi mă usuc ca iarba.

Dar^* Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie şi pomenirea^** Ta ţine din neam în neam.

Tu Te vei scula şi vei avea milă^* de Sion; căci este vremea^** să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.

Căci robii Tăi iubesc pietrele^* Sionului şi le e milă de ţărâna lui.

Atunci se vor teme^* neamurile de Numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.

Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în^* slava Sa.

El ia aminte la^* rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.

Să se scrie^* lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul^** care se va naşte să laude pe Domnul!

Căci El priveşte^* din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,

ca^* să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;

pentru ca ei să vestească^* în Sion Numele Domnului şi laudele lui în Ierusalim,

când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.

El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat^* zilele.

Eu zic^*: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani^** ţin veşnic!”

Tu ai întemeiat în^* vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Ele^* vor pieri, dar Tu^** vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.

Dar Tu^* rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

Fiii^* robilor Tăi îşi vor locui ţara şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.