Un psalm al lui David
Domnul este lumina* și mântuirea** mea. De cine să mă tem? Domnul† este sprijinitorul vieții mele. De cine să-mi fie frică?
Când înaintează cei răi împotriva mea, ca* să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii și vrăjmașii mei – se clatină și cad.
Chiar o oștire de* ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.
Un* lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc** toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea† Domnului și să mă minunez de Templul Lui.
Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine și ascultă-mă!
Căci* tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
Învață-mă*, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă din pricina vrăjmașilor mei.
Nu* mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică niște martori** mincinoși și niște oameni care nu suflㆠdecât asuprire.