Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor* șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei** lui Dumnezeu!”
Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe* pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit** pe oamenii care† aveau semnul fiarei și care†† se închinau icoanei ei.
Al doilea a vărsat potirul lui în* mare. Și marea s-a** făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și† a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare.
Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept* ești Tu, Doamne, care** ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.
Fiindcă aceștia au* vărsat sângele sfinților** și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge†. Și sunt vrednici.”
Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne* Dumnezeule, Atotputernice, adevărate** și drepte sunt judecățile Tale!”
Al patrulea a vărsat potirul lui peste* soare. Și** soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au* hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și** nu s-au pocăit ca să-I† dea slavă.
Al cincilea a vărsat potirul lui peste* scaunul de domnie al fiarei. Și** împărăția fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își† mușcau limbile de durere.
Și au* hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor** lor rele și† nu s-au pocăit de faptele lor.
Al șaselea a vărsat potirul lui peste* râul cel mare, Eufrat. Și** apa lui a secat, ca† să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit.
Apoi am văzut ieșind din gura balaurului* și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos** trei duhuri necurate†, care semănau cu niște broaște.
Acestea sunt* duhuri de draci, care fac** semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg†, ca să-i strângă pentru războiul†† zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.
„Iată* , Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca** să nu umble gol și să i se vadă rușinea!”
Duhurile* cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.
Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a* isprăvit!”
Și au urmat* fulgere, glasuri, tunete și s-a** făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum†, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare.
Cetatea* cea mare a fost împărțită în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a** adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i† dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
Toate* ostroavele au fugit și munții nu s-au mai găsit.
O* grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii** au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei† grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.