16/22
Text:

1

Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor* şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei** lui Dumnezeu!”

2

Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe* pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit** pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care†† se închinau icoanei ei.

3

Al doilea a vărsat potirul lui în* mare. Şi marea s-a** făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.

4

Al treilea a vărsat potirul lui în* râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au** făcut sânge.

5

Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept* eşti Tu, Doamne, care** eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.

6

Fiindcă aceştia au* vărsat sângele sfinţilor** şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.”

7

Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne* Dumnezeule, Atotputernice, adevărate** şi drepte sunt judecăţile Tale!”

8

Al patrulea a vărsat potirul lui peste* soare. Şi** soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.

9

Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au* hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi** nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

10

Al cincilea a vărsat potirul lui peste* scaunul de domnie al fiarei. Şi** împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.

11

Şi au* hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor** lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor.

12

Al şaselea a vărsat potirul lui peste* râul cel mare, Eufrat. Şi** apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit.

13

Apoi am văzut ieşind din gura balaurului* şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos** trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.

14

Acestea sunt* duhuri de draci, care fac** semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul†† zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.

15

„Iată* , Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca** să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”

16

Duhurile* cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

17

Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a* isprăvit!”

18

Şi au urmat* fulgere, glasuri, tunete şi s-a** făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.

19

Cetatea* cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a** adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.

20

Toate* ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit.

21

O* grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii** au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

Capitol 16 din 22
Folosește săgețile ← → pentru navigare