Pe tine care vorbești altora despre Cuvântul lui Dumnezeu - Hristos Însuși te întreabă: crezi tu? Ai tu o puternică credință în acest Cuvânt?
Pe tine care umbli în misiunea Evangheliei Sale
și care vorbești în Numele Lui
și care te pretinzi mărturisitor al lui Isus Hristos.
El Însuși, Hristos Domnul te întreabă: crezi tu?
Și pe tine care ani îndelungați ai fost credincios,
dar iată ți-au venit acuma încercările singurătății, ale necazului și prigonirilor - Hristos Domnul tău te întreabă: crezi tu și acum? - în ziua cea rea poți crede?
Poți tu să zici și să crezi, dacă nu trăiești ce spui altora, în toate zilele tale și din tot sufletul tău?
Când viața ta nu se aseamănă deloc cu credința Evangheliei, poți tu spune că crezi cu adevărat?
Când umbletele tale nu se aseamănă cu ale lui Isus și nici măcar cu ale unui ucenic al Său,
- când încercările te biruiesc îndată,
când amenințările te aruncă în deznădejde,
când cea mai mică ispită te înfrânge,
când cel mai slab vrăjmaș te face așa de ușor să te lepezi,
când tu umbli cu Hristos numai atunci când e vreme bună,
și Îi slujești numai dacă ai vreun câștig,
când tu nu asculți de frați și de învățătură,
nici de mustrările și de îndemnurile lor,
- atunci poți tu oare să-I răspunzi liniștit Domnului că crezi?
Domnul Isus Hristos te întreabă nu dacă Îl predici tu pe El ci dacă crezi tu în El!
Adică dacă umbli tu în smerită ascultare de voia Lui totdeauna, oriunde și printre oricine,
nu te va întreba dacă scrii, nu dacă Îi cânți, nici dacă îi înveți despre credință pe alții, ci te întreabă dacă tu, dacă chiar tu însuți, crezi în Numele Lui!
O, dacă te vei încerca pe tine însuți, atunci ai vedea ce puțină și ce slabă îți este credința ta, dovada faptelor tale (2 Cor. 13, 5).
De atâtea ori am vorbit și noi, dar de multe ori ne-am întrebat cu tot dinadinsul dacă noi înșine credem ceea ce spunem altora, sau nu. Ne-a fost frică să ne cercetăm,
- căci nu credeam cu adevărat.
De atâtea ori am vorbit și am scris cu ușurință multe lucruri pe care, dacă ne-am fi încercat, am fi văzut noi înșine că nu le credem.
O, cu câtă rușine și umilință trebuie să ne cerem iertare Domnului pentru asta!
Nu mai vorbi cu ușurință iubitul meu, ci convinge-te mai întâi pe tine însuți, de ceea ce vrei să spui altora.
Încredințează-te mai întâi pe tine însuți de ceea ce voiești să scrii și să înveți pe alții.
Cuvântul fie spus, fie scris, are o valoare veșnică și este un argument sfânt față de Dumnezeu și față de oameni.
Și Dumnezeu și oamenii te vor judeca după el (Matei 12, 35-37), dacă tu însuți l-ai trăit și crezut - sau nu.
Nu rosti sentințe despre Adevăr, când tu însuți nu te ții de învățătura izvorâtă de la el.
Nu socoti că locul tău este numai între cei pe care îi laudă Biblia,
iar locul celor care nu spun ca tine, între cei pe care îi mustră.
Nu te compara numai cu sfinții, cu martirii, când ar trebui să te compari cu vameșii și cu păcătoșii!
Căci mândria a nimicit mai multe suflete decât a mântuit smerenia.
Preabunule Doamne Isuse, Modelul și Puterea vieții noastre,
Te rugăm dăruiește-ne totdeauna un duh adânc de cercetare, spre a ne vedea totdeauna adevărata stare în lumina Duhului și a Cuvântului Tău.
Iar când descoperim în noi sămânța mândriei, care nu vrea să se smerească,
și nici să primească îndrumarea și mustrarea pentru îndreptare,
- ajută-ne să nu fim cruțători cu acest mare rău al sufletelor noastre,
ci să-l biruim cu o voință puternică, supunând mintea noastră frățeștilor îndrumări
și inima noastră bunului duh al smeritei ascultări pentru Tine.
Amin.