... Folosul
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
Ioan 11, 50
Oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om
pentru norod, şi să nu piară tot neamul?
Caiafa vorbea cu foarte mult vicleşug.
Omul care avea datoria, ca în clipa marii hotărâri să se uite pe sine şi să stea plin de cutremur înaintea lui Dumnezeu şi înaintea conştiinţei sale, pe vârful dreptăţii, acum vorbea pentru forţarea luării unei hotărâri nedrepte.
Omul acesta nu-şi dă seama cu ce vină grea se acopere, pentru gândul rău şi ascuns de care este îndrumat în ceea ce urmăreşte.
Gândul lui era folosul său şi al tagmei sale.
Folosul urât al câştigului mârşav
şi al păstrării unor practici vinovate
şi al continuării unor afaceri necurate
şi al trăirii într-un fel păcătos
pe care Hristos le condamna, dar de care atât Caiafa cât şi ceilalţi ca el, nu doreau să se lepede...
Trăirea în aceste păcate şi continuarea acestui fel nelegiuit de viaţă - şi-l apărau cu atâta furie, încât toţi cei ce le-ar fi ameninţat acest folos era lovit necruţător.
Nu vă gândiţi - le zice el celorlalţi - că este spre folosul vostru să moară un om!...
Grozav, ce monstru devine omul stăpânit de păcat şi orbit de mândrie şi pătimaş în hotărâri şi nestăpânit în răzbunare.
Pentru el nu mai contează viaţa nici unui om, sau a unei mulţimi, nu contează nici nedreptatea unei sentinţe.
Nu mai contează nici nelegiuirea...
- Contează numai folosul său.
Dacă este în folosul său să moară un om nevinovat, el caută să facă aceasta fără nici o jenă, mai pe faţă, mai în ascuns. O, câte crime de astea s-au făcut şi se fac încă.
Dacă este în interesul său, să fie nimicită o familie, o căsnicie, satisfacţia sa, scopul său.
Vai de casa şi de neamul care are un astfel de om, vai şi de prezentul şi de viitorul acelora.
Dar când acela care a fost călăuzit de un astfel de diavolesc fel de a gândi, nu este numai el singur - ci mai sunt în jurul lui şi alţii mulţi, care mai gândesc tot aşa, atunci ce mai poate face cel nevinovat?
Judecăţile pe care le fac ei, sunt neruşinat de nedrepte.
Hotărârile luate, sunt strigător la cer de ucigaşe.
Mijloacele sunt blestemate, cumplite, îngrozitoare,
iar motivările, sunt revoltător de mincinoase. Toate urmărind un singur scop: folosul urât sau răzbunarea vinovată a păcatului lor, indiferent ce preţ cere acest folos mârşav.
O, omule, cutremură-te totdeauna în faţa răspunderii pe care o ai, când iei o hotărâre într-o chestiune duhovnicească.
Stai în faţa lui Hristos, în faţa conştiinţei şi în faţa adevărului, dezbrăcat de prejudecăţi, de patimi şi de interese.
Judecă problema lui Hristos nu la întunericul foloaselor tale sau ale partidei tale, - ci la lumina curăţiei şi a dreptăţii.
Ia hotărâri cinstite şi sănătoase, nu părtinitoare şi pătimaşe.
Teme-te de Dumnezeu şi de judecata conştiinţei tale, mai mult decât de oricine.
Nu sacrifica pentru folosul tău nici cel mai mic drept al cuiva, oricine ar fi fost acela.
Nu-ţi cumpăra foloasele tale, cu suferinţa, cu lacrimile şi cu durerea nimănui.
Nu urmări folosul tău în paguba altui semen al tău niciodată, ci mai degrabă jertfeşte-ţi folosul tău spre binele altuia.
Teme-te de urmările blestemate şi osândite ale fiecărei nedreptăţi săvârşite - şi nu o face faţă de nimeni.
Nu o face niciodată, nimănui şi niciunde, în nici un fel de împrejurări şi în nici o măsură.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău (
Eclesiastul 12:14 – Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
Ecles. 12, 14). Şi nu vei putea scăpa nicăieri, de urmările veşnice ale faptelor tale.
Omule, teme-te şi nu face rău.
Domnul şi Dumnezeul Cel Slăvit şi Viu a cărui Ochi sunt ca para focului (
Apocalipsa 1:14 – Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii Lui erau ca para focului,
Apoc. 1, 14) şi faţă de care nimic nu este, şi nu poate rămânea ascuns.
Te rugăm, ai milă de toţi acei oameni care sunt robiţi interesului şi care caută numai foloasele personale în tot ce fac şi urmăresc.
Trezeşte-le conştiinţa îngrozită în faţa păcatului de care sunt orbiţi şi robiţi
şi împiedică-i a mai lua hotărâri, care să fie robite numai acestui păcat.
Ci luminează-i Doamne pe toţi să se teamă de Tine,
să aibă respectul faţă de Adevăr,
să se îngrozească de nedreptate
şi să se ferească de gândul ucigaş.
Iar pe acei care au şi ajuns să facă aceste mârşăvii înaintea Ta şi în contra Ta, Te rugăm scapă-i de ghearele diavolului lăcomiei şi al răutăţii, înainte de a fi prea târziu,
şi dă-le o pocăinţă tot aşa de mare cât de mare este păcatul lor, ca să poată fi salvaţi.
Amin.
+
Fiii mei, luaţi aminte la-nţeleapta mea povaţă:
Adevărul totdeauna oricui spuneţi-l pe faţă
nu-l ascundeţi niciodată
nici de frică
nici pe plată
nici nu-l spuneţi pe la spate
ori cu-o vorbă supărată
- căci numai spunându-l bine, va fi inima-mpăcată.