În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
Hristos este Unic. Nimeni și nimic nu mai este ca El.
Hristos este de neînlocuit. Nimeni și nimic nu mai poate fi pus în locul Lui. Nici de unde este luat. Nici unde este pus El.
Dacă un munte este luat de undeva, gol rămâne acolo. Nimic nu-l mai poate înlocui.
Dacă soarele ar fi luat de pe cer, întuneric rămâne acolo. Nimic nu mai poate să-l înlocuiască.
După cum unui om, dacă i se ia inima, nu-i mai poate ținea locul nimic altceva; moarte rămâne acolo.
Mai anii trecuți, când un medic iscusit a încercat metoda operației de transplantare a inimii, mulți oameni și-au zis: minunat, de-acum ne vom putea prelungi viața cât vom vrea.
Mulți din cei bogați și puternici se vor fi văzut nemuritori. Ce-și vor fi zis ei? - Gata! Ne vom schimba mereu inima îmbătrânită cu una tânără, inima bolnavă cu una sănătoasă. Oameni care mor sau care ar putea să moară se găsesc sau se pot găsi ușor. Și astfel vom trăi, vom petrece și vom domni cât vom vrea.
Dar a apărut fenomenul de respingere a organului grefat.
Și balonul iluziilor s-a dezumflat jalnic.
Acum nimeni nu mai încearcă, nici nu mai vorbește despre minunea prelungirii vieții printr-o altă inimă. S-a văzut că inima este unică.
Ba încă s-a văzut și altceva! Inima grefată schimbă tot caracterul noului purtător al ei, după cum fusese caracterul celui ce o purtase înainte. Astfel fiecare care ar fi vrut o inimă nouă, se temea să nu fi fost a vreunui criminal sau ticălos - și astfel să devină și el un astfel de monstru.
Căci fiecare inimă este de neînlocuit, cum este de neînlocuit Hristos care este în ea. Sau nu este.
Ce gol și de neînlocuit rămâne în viața și în inima noastră locul unei ființe unice.
De mama și de văduva din Nain, care își plângea singurul ei fiu mort, ce milă I se făcuse cândva lui Isus.
Nici o durere nu-i mai mare ca a unei mame văduve, care își înmormântează unicul său fiu.
Suferise cumplit durerea văduviei, rămasă fără sprijin la moartea soțului ei. Dar cât de mare putea fi durerea morții unicului fiu.
Maica Domnului poate își va fi adus mereu aminte de văduva și mama fiului din Nain, acum, la moartea Unicului ei Fiu, și de atâtea alte văduve și mame nemângâiate pe care le ajutase Dulcele ei Fiu.
De acum, ea însăși rămânând mai singură decât toate mamele din lume, ce amar trebuie să fi simțit sabia trecând prin inima ei. Sabia de care i-a profețit cândva bătrânul Simeon. Atunci când ea era mama cea mai tânără și cea mai fericită de pe pământ (Luca 2, 34-35).
Fiul ei dulce o încredințase ucenicului iubit.
Maica Sa în tăcere și în smerenia cu care L-a ascultat totdeauna pe Isus, a primit și a urmat voia Lui. - Dar oricât de bun și iubitor ar fi fost acest al doilea fiu al ei, ce ar mai fi putut s-o facă să-L uite pe Isus, pe Dragul Isus, pe Dulcele ei Fiu Unic.
Nemângâiată va fi fost durerea inimii ei, neuscate lacrimile ochilor, neîncetate rugăciunile zilelor și nopților ei - până când Fiul ei Cel Dulce a luat-o pe totdeauna la Dreapta Lui.
Nimic nu mai poate înlocui în inima noastră pe Isus. Nimic nu mai poate înlocui în inima noastră nici pe frații noștri, bucuria și părtășia adunării frățești.
Când ne sunt luați frații și bucuria părtășiei cu Lucrarea Domnului, rămânem atât de goi și atât de slabi că orice ispită ne poate nimici.
Cunosc atâtea suflete care s-au nimicit astfel rupându-se de frați.
Erau în orașul și în adunarea tinereții mele un tânăr și o tânără. Păreau credincioși adevărați amândoi.
S-au căsătorit împreună.
Dar curând au venit încercările Lucrării; ea nu l-a mai lăsat pe el să mai meargă între frați, spre a-l feri de neplăceri din pricina credinței.
Și n-a mai mers nici ea.
S-a înșelat amar crezând că ea va putea înlocui în viața lui adunarea și părtășia frățească. Căci curând soțul a apucat cu tovărășiile rele, cu beția, cu fumatul, cu celelalte - și acum sunt ruinați amândoi. Și ei și copiii lor. Și trupește și sufletește pe totdeauna.
Pe Isus trebuie să-L primești în inima ta cu atâta bucurie cum n-ai mai primit pe nimeni în viața ta.
Pe Isus trebuie să-L iubești atât de puternic cum n-ai mai iubit nimic pe pământul acesta.
Pe Isus trebuie să-L așezi în toată inima ta, în toată ființa ta, în toate preocupările tale și în tot timpul tău, în așa fel cum nu mai ai nici o comoară, nici o iubire și nici o grijă pe lumea aceasta (Matei 10, 37).
Altfel nu ești vrednic de El. Și diavolul te va despărți de El și de mântuirea ta, ușor și repede.
Cu unica ta iubire, așa să faci. Dacă o pierzi, gol rămâne sufletul tău pe totdeauna.
Slavă și mărire unică Ție, Isuse Doamne.
Neprețuita Jertfă și Neprețuitul Răscumpărător al lumii, al nostru, al meu - slavă Ție!
Tu ești Iubirea mea unică. Comoara mea unică. Răscumpărătorul meu Unic.
Ție Îți dau unica mea inimă și unicul loc scump al iubirii din mine. Alungă din viața mea tot ce ți-ar mai putea umbri vreodată strălucirea Ta, Isuse, în cerul meu.
Și scoate afară pe totdeauna tot ceea ce ar mai putea vreodată să restrângă locul Tău și prezența Ta în viața mea și în inima mea. Ca să nu Te pierd niciodată pe Tine, nici dragostea Ta.
Amin.