Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are viaţa veşnică,
acela este scăpat de moarte,
este scăpat de Judecată
Dar cine nu crede, nu-i nevoie să mai facă nici un alt păcat, spre a fi osândit. E destul să rămână mai departe aşa necredincios cum este, şi poate fi sigur că este pierdut pe totdeauna.
Peste întreaga omenire apasă şi rămâne mereu această sentinţă îngrozitoare.
Numai Jertfa Domnului nostru Isus Hristos este singurul mijloc unde se poate scăpa din acest blestem şi pierzare.
Dar fiecare trebuie să-şi caute singur salvarea proprie! -
fiecare, personal, trebuie să se nască el din nou.
Fiecare trebuie el însuşi să vină la Hristos.
Căci aceasta înseamnă ieşirea dintr-un loc peste care apasă ameninţarea osândei.
Şi adăpostirea sa într-un alt loc sigur.
În singurul loc sigur şi mântuitor: Isus.
Iată un exemplu:
În stepele Americii de Sud există câmpii întinse, cu ierburi îmbelşugate unde pasc cirezi şi turme de vaci, cai, oi şi alte animale. Toamna când ierburile înalte se usucă, totdeauna se stârneşte undeva vreun foc. Iar pârjolul mânat de vânturi puternice, se întinde cu repeziciune peste toată faţa întinderilor nesfârşite, nimicind tot ce întâlneşte în calea lui.
Păstorii şi locuitorii din acele ţinuturi, au învăţat să-şi pregătească din timp locuri de salvare. Îşi pregătesc fiecare pentru sine şi turmele sale, câte un astfel de loc salvator, cosind din vreme iarba şi arând locul pe o mare întindere.
Când se vede în depărtări apropierea focului nimicitor, omul îşi mână liniştit turmele în locul pregătit. Prăpădul trece pe lângă el, ocolindu-l. - N-are ce-i face.
Aşa un loc de salvare, singurul loc de salvare din prăpădul nimicitor al mâniei lui Dumnezeu, este Crucea şi Jertfa lui Isus Hristos! Cine vine la El nu va fi nimicit. Nu va fi osândit. Nu va fi atins de mânia focului.
Dar cine nu vrea să vină din timp să scape, nu-i nevoie să facă alt rău. Nu-i nevoie să meargă el însuşi spre foc, nici să-l provoace cu nimic,
căci vine focul la el! Vine focul morţii, focul pedepsei,
Căci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el şi el rămâne sub mânia lui Dumnezeu. Ca ameninţarea focului deasupra ierburilor uscate. Poate să-i pară acum că tot orizontul este liniştit şi că nu se vede nicăieri nici o primejdie.
- În clipa în care nici nu se va gândi, se va pomeni fără salvare, înconjurat de flăcări!
Dragă suflete neştiutor, suflete nenorocit, dacă doreşti mântuirea şi dacă vrei salvarea de sub pârjolul mâniei lui Dumnezeu, ascultă, nu mai sta în locul periculos în care te găseşti acum!
Nu mai sta în păcatele şi fărădelegile tale.
Nu mai sta departe de Hristos,
nu mai sta departe de Locul Salvator, de unica ta mântuire,
Crucea şi Jertfa lui Isus.
Nici dacă eşti foarte aproape de Locul acesta, nu sta, ci vino chiar până la Isus, căci fără El, oriunde tot primejduit eşti.
Focul te poate prinde dormind, fără de veste. Şi nu vei mai avea timp să te salvezi atunci.
- Vino chiar acum. Scapă chiar acum, în Locul peste care a trecut mai înainte coasa morţii şi plugul durerii, adică Crucea şi Jertfa Domnului Isus.
Vino sub Crucea şi Jertfa mântuitoare a Domnului Isus!
Vino la El, predându-te Lui şi rămânând la El pe totdeauna.
Numai acolo vei putea răsufla liniştit şi te vei putea odihni liniştit.
Numai acolo inima ta şi conştiinţa ta vor gusta pacea.
O mie să cadă atunci alături de tine şi zece mii la dreapta ta - de tine nu se va apropia prăpădul!
Tu vei fi sub ocrotirea Celui Preaînalt şi te vei odihni sub umbra Celui Atotputernic (Psalm 91, 1-7).
O, ce pace dulce şi scumpă este sub Crucea lui Isus Cel Răstignit! Ce siguranţă liniştită şi odihnitoare.
Ce mântuire puternică şi statornică găseşti în Domnul, îndată ce vii şi cazi la picioarele Lui, cu lacrimi şi căinţă şi pocăinţă. Cu gând şi legământ de predare în slujba Sa şi sub ocrotirea Lui (Filip. 4, 7).
Suflete dragă, te rog şi te îndemn, vino şi tu astăzi!
Vino şi tu acum!
Vino îndată,
fără a mai amâna nici o clipă. Şi mântuieşte-ţi viaţa din prăpădul cel mare şi din necazul morţii, predându-te Domnului Isus Hristos!
Vino îndată, căci nu se ştie dacă mai târziu vei mai putea veni, - sau dacă vei mai dori să vii,
sau dacă va mai fi cine să te cheme,
sau dacă te va mai îndemna Duhul,
sau dacă vei mai avea suflare.
Că mulţi şi-au pierdut toată viaţa pentru o clipă de neatenţie, şi toată veşnicia pentru o zi de amânare!
O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
care ai venit în lume să aduci mântuire şi lumină celor pierduţi şi întunecaţi,
Te rugăm ai milă mereu şi răbdare cu bunătate şi iubire de noi toţi.
Ai milă şi de cei ce sunt departe de Tine, căci e cea mai mare osândă o existenţă fără Tine
şi ai milă şi de slăbiciunile celor care sunt aproape de Tine căci ştii bine ce duşman puternic, ce ispite puternice şi ce putere slabă au adesea.
Vino în ajutorul nostru al tuturor şi ridică-ne Tu pe umeri pe fiecare,
ca pe oaia cea pierdută, care n-are putere decât să plângă şi să Te cheme.
Amin.
+
Suflet neiertat, tu care rătăceşti pe-a lumii căi
către chinul care-aşteaptă pentru veci pe toţi cei răi,
suflet neiertat, întoarce - pe Hristos dacă-L primeşti
El te iartă şi te scapă din osânda-n care eşti.