Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are viața veșnică,
acela este scăpat de moarte,
este scăpat de Judecată
Dar cine nu crede, nu-i nevoie să mai facă nici un alt păcat, spre a fi osândit. E destul să rămână mai departe așa necredincios cum este, și poate fi sigur că este pierdut pe totdeauna.
Peste întreaga omenire apasă și rămâne mereu această sentință îngrozitoare.
Numai Jertfa Domnului nostru Isus Hristos este singurul mijloc unde se poate scăpa din acest blestem și pierzare.
Dar fiecare trebuie să-și caute singur salvarea proprie! -
fiecare, personal, trebuie să se nască el din nou.
Fiecare trebuie el însuși să vină la Hristos.
Căci aceasta înseamnă ieșirea dintr-un loc peste care apasă amenințarea osândei.
Și adăpostirea sa într-un alt loc sigur.
În singurul loc sigur și mântuitor: Isus.
Iată un exemplu:
În stepele Americii de Sud există câmpii întinse, cu ierburi îmbelșugate unde pasc cirezi și turme de vaci, cai, oi și alte animale. Toamna când ierburile înalte se usucă, totdeauna se stârnește undeva vreun foc. Iar pârjolul mânat de vânturi puternice, se întinde cu repeziciune peste toată fața întinderilor nesfârșite, nimicind tot ce întâlnește în calea lui.
Păstorii și locuitorii din acele ținuturi, au învățat să-și pregătească din timp locuri de salvare. Își pregătesc fiecare pentru sine și turmele sale, câte un astfel de loc salvator, cosind din vreme iarba și arând locul pe o mare întindere.
Când se vede în depărtări apropierea focului nimicitor, omul își mână liniștit turmele în locul pregătit. Prăpădul trece pe lângă el, ocolindu-l. - N-are ce-i face.
Așa un loc de salvare, singurul loc de salvare din prăpădul nimicitor al mâniei lui Dumnezeu, este Crucea și Jertfa lui Isus Hristos! Cine vine la El nu va fi nimicit. Nu va fi osândit. Nu va fi atins de mânia focului.
Dar cine nu vrea să vină din timp să scape, nu-i nevoie să facă alt rău. Nu-i nevoie să meargă el însuși spre foc, nici să-l provoace cu nimic,
căci vine focul la el! Vine focul morții, focul pedepsei,
Căci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el și el rămâne sub mânia lui Dumnezeu. Ca amenințarea focului deasupra ierburilor uscate. Poate să-i pară acum că tot orizontul este liniștit și că nu se vede nicăieri nici o primejdie.
- În clipa în care nici nu se va gândi, se va pomeni fără salvare, înconjurat de flăcări!
Dragă suflete neștiutor, suflete nenorocit, dacă dorești mântuirea și dacă vrei salvarea de sub pârjolul mâniei lui Dumnezeu, ascultă, nu mai sta în locul periculos în care te găsești acum!
Nu mai sta în păcatele și fărădelegile tale.
Nu mai sta departe de Hristos,
nu mai sta departe de Locul Salvator, de unica ta mântuire,
Crucea și Jertfa lui Isus.
Nici dacă ești foarte aproape de Locul acesta, nu sta, ci vino chiar până la Isus, căci fără El, oriunde tot primejduit ești.
Focul te poate prinde dormind, fără de veste. Și nu vei mai avea timp să te salvezi atunci.
- Vino chiar acum. Scapă chiar acum, în Locul peste care a trecut mai înainte coasa morții și plugul durerii, adică Crucea și Jertfa Domnului Isus.
Vino sub Crucea și Jertfa mântuitoare a Domnului Isus!
Vino la El, predându-te Lui și rămânând la El pe totdeauna.
Numai acolo vei putea răsufla liniștit și te vei putea odihni liniștit.
Numai acolo inima ta și conștiința ta vor gusta pacea.
O mie să cadă atunci alături de tine și zece mii la dreapta ta - de tine nu se va apropia prăpădul!
Tu vei fi sub ocrotirea Celui Preaînalt și te vei odihni sub umbra Celui Atotputernic (Psalm 91, 1-7).
O, ce pace dulce și scumpă este sub Crucea lui Isus Cel Răstignit! Ce siguranță liniștită și odihnitoare.
Ce mântuire puternică și statornică găsești în Domnul, îndată ce vii și cazi la picioarele Lui, cu lacrimi și căință și pocăință. Cu gând și legământ de predare în slujba Sa și sub ocrotirea Lui (Filip. 4, 7).
Suflete dragă, te rog și te îndemn, vino și tu astăzi!
Vino și tu acum!
Vino îndată,
fără a mai amâna nici o clipă. Și mântuiește-ți viața din prăpădul cel mare și din necazul morții, predându-te Domnului Isus Hristos!
Vino îndată, căci nu se știe dacă mai târziu vei mai putea veni, - sau dacă vei mai dori să vii,
sau dacă va mai fi cine să te cheme,
sau dacă te va mai îndemna Duhul,
sau dacă vei mai avea suflare.
Că mulți și-au pierdut toată viața pentru o clipă de neatenție, și toată veșnicia pentru o zi de amânare!
O, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor,
care ai venit în lume să aduci mântuire și lumină celor pierduți și întunecați,
Te rugăm ai milă mereu și răbdare cu bunătate și iubire de noi toți.
Ai milă și de cei ce sunt departe de Tine, căci e cea mai mare osândă o existență fără Tine
și ai milă și de slăbiciunile celor care sunt aproape de Tine căci știi bine ce dușman puternic, ce ispite puternice și ce putere slabă au adesea.
Vino în ajutorul nostru al tuturor și ridică-ne Tu pe umeri pe fiecare,
ca pe oaia cea pierdută, care n-are putere decât să plângă și să Te cheme.
Amin.
+
Suflet neiertat, tu care rătăcești pe-a lumii căi
către chinul care-așteaptă pentru veci pe toți cei răi,
suflet neiertat, întoarce - pe Hristos dacă-L primești
El te iartă și te scapă din osânda-n care ești.