... Nici un răspuns

A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: De unde eşti Tu?

Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.

Sunt unele întrebări care nu merită nici un răspuns. Sunt stări în care cel mai înţelept lucru este tăcerea şi sunt unii oameni cărora nu le mai poţi spune nimic.

La întrebările care nu au nimic a face cu adevărul, în stările când oamenii nu pot să asculte şi să primească şi inimilor cărora, de prea mult spus şi de prea multe încălcări, adevărul le este cu neputinţă de înţeles, mai bine să li-l taci, să nu li-l mai spui. Întrebările lor sunt puse neserios, numai să se afle în treabă. Sau numai să se distreze chinuind. Sau numai să-şi bată şi mai mult joc. Nevinovatul când ajunge în mâinile celui nelegiuit să fie de la început pregătit pentru moarte.

Numai când omul merge mai dinainte pregătit pentru soluţia finală, atunci el ştie să vorbească doar ce trebuie. Şi ştie să tacă atunci când nu merită vorbit.

Abia când omul nu-şi mai face iluzii de viaţă, ştie să fie atât de serios cu fiecare semen, cu fiecare cuvânt, cu fiecare adevăr - cât se cuvine.

Atunci mâinile nu-i tremură, spinarea nu i se încovoaie, ochii nu i se milogesc, glasul nu i se văicăreşte, conştiinţa nu i se leapădă, sufletul nu i se târăşte.

Atunci este fiu al lui Dumnezeu care rabdă în tăcere. Răspunde cu linişte, priveşte cu seninătate, tace cu înţelepciune. Stă în faţa călăilor săi, dar e mai tare decât ei. Priveşte în ochii fiarelor şi privirea lui este mai puternică decât a lor. Ochii lor, nu ochii lui, sunt nevoiţi să se plece sau să fugă.

O, cât de mare este lupta de duhuri care se dă între ochii care privesc din cele două părţi ale mesei de judecată. Ceea ce nu-şi pot spune glasurile, îşi spun ochii. Nu există grai pe lume să poată spune atât de mult cât poate spune uneori o privire.

Lupta cea adevărată se dă între priviri. Căci înfruntările cele mai sângeroase se dau între duhuri. Când săbiile ochilor se încrucişează şi când săgeţile lor se străpung, atunci se dă adevărata bătălie. Ochii cei care sunt siliţi să se plece cei dintâi, sunt cei învinşi. Atunci cuvintele nu vor face decât să strângă prada, să-şi îngroape morţii, sau să-şi plângă pierderile, căci lupta s-a sfârşit.

Nimic pe lume nu poate fi mai puternic decât ochii nevinovăţiei. Să mă apere nevinovăţia - se roagă psalmistul Domnului - căci nu poate exista o mai puternică apărare decât ea.

Poţi uita orice pe lume, dar privirea unui nevinovat osândit de tine, n-o vei mai putea uita niciodată.

De aceea, voi cei nevinovaţi, priviţi-i pe călăii voştri cu toată mila, cu toată blândeţea, cu toată rugăciunea, cu toată iertarea, dar mai presus de acestea cu toată puterea nevinovăţiei ochilor voştri curaţi şi sfinţi.

Priviţi drept în ochii lor. Priviţi-i până vor fi siliţi să-şi plece ei ochii biruiţi de ochii voştri curaţi. Aceste priviri ale voastre vor pătrunde în conştiinţele lor şi vor rămâne împlântate acolo pe veci.

Ei vă vor condamna, dacă trebuie să fiţi condamnaţi, vă vor chinui, dacă trebuie să fiţi chinuiţi şi vă vor ucide dacă trebuie să fiţi ucişi - dar nu vă vor putea uita niciodată nevinovăţia privirilor, nu vor putea uita niciodată că au condamnat, că au chinuit, că au ucis nişte nevinovaţi.

Şi acesta le va fi apoi focul care îi va arde şi viermele care îi va roade veşnic şi veşnic. Sau îi va prăbuşi cândva la picioarele lui Isus, pe care L-au chinuit şi L-au ucis în voi.

O, omule uşuratic, neascultător, necredincios, mizerabil, - n-ai ajuns şi tu oare în starea lui Pilat? N-ai ajuns tu oare să nu-ţi mai spună nimeni nimic? Nu cumva umbli cu beţivii, cu desfrânatele, cu vânzătorii, cu fiarele - şi nimeni nu-ţi mai spune nimic? Soţia îţi tace, fraţii îţi tac, conştiinţa îţi geme, privirile ţi se întorc, Hristos nu-ţi mai răspunde nimic?

Poţi tu pricepe grozăvia unei astfel de prăbuşiri? O, dacă mai poţi, trezeşte-te îngrozit. Şi prăbuşeşte-te în faţa oricărei priviri care te-ar putea ierta. În faţa oricărei victime care te-ar putea uşura de blestemul tău. În faţa oricărei jertfe care ţi-ar putea spăla ceva din marele tău păcat.

Şi mai ales prăbuşeşte-te la picioarele lui Isus cu o moarte şi cu o înviere adevărată, căci numai Lui I-ai greşit totul. Şi Singură Jertfa Lui te poate despovăra deplin. Dacă mai poţi să faci acest lucru.

Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie!

Slavă Ţie pentru răbdarea şi puterea pe care ai dat-o totdeauna nevinovaţilor Tăi, care oricât au fost de slabi - au biruit pe toţi vrăjmaşii lor prin nevinovăţie şi prin răbdare.

Te rugăm dăruieşte tuturor aleşilor Tăi, ajunşi în faţa judecătorilor, puterea cea mare şi nebiruită a nevinovăţiei şi a răbdării.

Pentru ca măcar amintirea acestora să-i aducă odată la Dumnezeu şi la mântuire, pe cei ce i-au chinuit.

Amin.