A intrat iarăși în odaia de judecată și a zis lui Isus: De unde ești Tu? Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.
Sunt unele întrebări care nu merită nici un răspuns. Sunt stări în care cel mai înțelept lucru este tăcerea și sunt unii oameni cărora nu le mai poți spune nimic.
La întrebările care nu au nimic a face cu adevărul, în stările când oamenii nu pot să asculte și să primească și inimilor cărora, de prea mult spus și de prea multe încălcări, adevărul le este cu neputință de înțeles, mai bine să li-l taci, să nu li-l mai spui. Întrebările lor sunt puse neserios, numai să se afle în treabă. Sau numai să se distreze chinuind. Sau numai să-și bată și mai mult joc. Nevinovatul când ajunge în mâinile celui nelegiuit să fie de la început pregătit pentru moarte.
Numai când omul merge mai dinainte pregătit pentru soluția finală, atunci el știe să vorbească doar ce trebuie. Și știe să tacă atunci când nu merită vorbit.
Abia când omul nu-și mai face iluzii de viață, știe să fie atât de serios cu fiecare semen, cu fiecare cuvânt, cu fiecare adevăr - cât se cuvine.
Atunci mâinile nu-i tremură, spinarea nu i se încovoaie, ochii nu i se milogesc, glasul nu i se văicărește, conștiința nu i se leapădă, sufletul nu i se târăște.
Atunci este fiu al lui Dumnezeu care rabdă în tăcere. Răspunde cu liniște, privește cu seninătate, tace cu înțelepciune. Stă în fața călăilor săi, dar e mai tare decât ei. Privește în ochii fiarelor și privirea lui este mai puternică decât a lor. Ochii lor, nu ochii lui, sunt nevoiți să se plece sau să fugă.
O, cât de mare este lupta de duhuri care se dă între ochii care privesc din cele două părți ale mesei de judecată. Ceea ce nu-și pot spune glasurile, își spun ochii. Nu există grai pe lume să poată spune atât de mult cât poate spune uneori o privire.
Lupta cea adevărată se dă între priviri. Căci înfruntările cele mai sângeroase se dau între duhuri. Când săbiile ochilor se încrucișează și când săgețile lor se străpung, atunci se dă adevărata bătălie. Ochii cei care sunt siliți să se plece cei dintâi, sunt cei învinși. Atunci cuvintele nu vor face decât să strângă prada, să-și îngroape morții, sau să-și plângă pierderile, căci lupta s-a sfârșit.
Nimic pe lume nu poate fi mai puternic decât ochii nevinovăției. Să mă apere nevinovăția - se roagă psalmistul Domnului - căci nu poate exista o mai puternică apărare decât ea.
Poți uita orice pe lume, dar privirea unui nevinovat osândit de tine, n-o vei mai putea uita niciodată.
De aceea, voi cei nevinovați, priviți-i pe călăii voștri cu toată mila, cu toată blândețea, cu toată rugăciunea, cu toată iertarea, dar mai presus de acestea cu toată puterea nevinovăției ochilor voștri curați și sfinți.
Priviți drept în ochii lor. Priviți-i până vor fi siliți să-și plece ei ochii biruiți de ochii voștri curați. Aceste priviri ale voastre vor pătrunde în conștiințele lor și vor rămâne împlântate acolo pe veci.
Ei vă vor condamna, dacă trebuie să fiți condamnați, vă vor chinui, dacă trebuie să fiți chinuiți și vă vor ucide dacă trebuie să fiți uciși - dar nu vă vor putea uita niciodată nevinovăția privirilor, nu vor putea uita niciodată că au condamnat, că au chinuit, că au ucis niște nevinovați.
Și acesta le va fi apoi focul care îi va arde și viermele care îi va roade veșnic și veșnic. Sau îi va prăbuși cândva la picioarele lui Isus, pe care L-au chinuit și L-au ucis în voi.
O, omule ușuratic, neascultător, necredincios, mizerabil, - n-ai ajuns și tu oare în starea lui Pilat? N-ai ajuns tu oare să nu-ți mai spună nimeni nimic? Nu cumva umbli cu bețivii, cu desfrânatele, cu vânzătorii, cu fiarele - și nimeni nu-ți mai spune nimic? Soția îți tace, frații îți tac, conștiința îți geme, privirile ți se întorc, Hristos nu-ți mai răspunde nimic?
Poți tu pricepe grozăvia unei astfel de prăbușiri? O, dacă mai poți, trezește-te îngrozit. Și prăbușește-te în fața oricărei priviri care te-ar putea ierta. În fața oricărei victime care te-ar putea ușura de blestemul tău. În fața oricărei jertfe care ți-ar putea spăla ceva din marele tău păcat.
Și mai ales prăbușește-te la picioarele lui Isus cu o moarte și cu o înviere adevărată, căci numai Lui I-ai greșit totul. Și Singură Jertfa Lui te poate despovăra deplin. Dacă mai poți să faci acest lucru.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție!
Slavă Ție pentru răbdarea și puterea pe care ai dat-o totdeauna nevinovaților Tăi, care oricât au fost de slabi - au biruit pe toți vrăjmașii lor prin nevinovăție și prin răbdare.
Te rugăm dăruiește tuturor aleșilor Tăi, ajunși în fața judecătorilor, puterea cea mare și nebiruită a nevinovăției și a răbdării.
Pentru ca măcar amintirea acestora să-i aducă odată la Dumnezeu și la mântuire, pe cei ce i-au chinuit.
Amin.