Încredinţează-ne iubire

că-n clipa-n care-am acceptat

să dăm un preţ de plâns ori sânge

e tot aşa cum l-am fi dat.

C-atunci când acceptăm Lumina

am şi ajuns sfinţiţi de ea,

c-odată noaptea biruită

nu-i luptă să mai fie grea.

C-atunci când acceptăm calvarul

am şi ajuns biruitori,

că cel ce-a-nvins, în el, viaţa

e-nvingător de mii de ori.

C-atunci când acceptăm ocara

nimica nu va fi prea greu,

vor curge pietrele, dar ochii

ni-i vom scălda în Dumnezeu.

C-atunci când acceptăm mormântul

am şi ajuns nemuritori

- pot, cât vor vrea să ne zdrobească

noi şi suntem biruitori.

Că moartea acceptată vrednic

şi liniştit şi curajos

e-o biruinţă şi-o cunună

şi-o-mpărtăşire cu Hristos.

Cea dintâi greşeală este rodul neştiinţei tale,

de aceea fii cu grijă când mai mergi pe-această cale.

Când însă ştiind aceasta cazi mereu şi neoprit

nu greşeli faci, ci păcate... şi-ai ajuns nenorocit.