... Nimeni nu te-a osândit?
Traian Dorz - Hristos - Luminătorul nostru
Bucuria izbăvirii dintr-o luptă grea, sau dintr-o mare primejdie, te face să uiţi toate luptele şi toate necazurile îndurate până în clipa ultimă,
şi dacă ai scăpat cu bine, ţi se pare că nici n-ai suferit nimic: uiţi repede totul.
Când Mântuitorul întreba, la sfârşit, pe ucenicii Săi: ... v-am trimis fără toiag, fără traistă, fără pungă, - aţi dus voi lipsă de ceva?
- De nimic Doamne! - I-au zis ei (
Luca 22:35 – Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.
Luca 22, 35). Fiindcă în clipa izbăvirii fericite ei uitaseră de câte ori fărâmiţaseră spice în mâini ca să-şi potolească foamea cu câteva boabe...
Uitaseră de câte ori, neprimiţi de nimeni dormiseră flămânzi pe câmp...
Uitaseră de câte ori răbdaseră de sete, de frig sau de arşiţă...
Uitaseră tot. Şi iertaseră tot.
Bucuria fericită din clipa izbânzii, i-a făcut să uite totul şi să spună: De nimic Doamne!
La fel răspunde şi biata femeie care fusese atât de osândită, dar care, de bucuria izbăvirii, uitase totul - şi iertase totul.
La fel vom răspunde şi noi, când odată, prin harul lui Dumnezeu, vom ajunge să fim izbăviţi deplin de tot necazul, nevoia şi scârba de pe pământ.
În bucuria aceea negrăită pe care o vom avea când ne vom vedea lângă Domnul
şi izbăviţi cu bine de toate luptele şi cursele din lume,
ne vom simţi aşa ca şi cum niciodată nu ne-ar fi osândit nimenea, ca şi cum n-am fi suferit nimic, vom fi uitat totul şi vom fi iertat pe toţi: o mare bucurie acoperă toate grijile şi răsplăteşte toate suferinţele.
Numai Domnul să ne ajute să ajungem cu bine clipa aceea negrăit de fericită şi strălucită
şi să fim biruitori până atunci, răbdând totul.
O Doamne Isuse, Răsplata şi Mântuirea noastră fericită,
fie slăvit în veci Numele Tău Cel Sfânt, pentru care putem suferi cu răbdare şi ierta cu bucurie totul şi pe totdeauna.
Te rugăm fii mereu lângă noi în toate încercările noastre, căci Prezenţa Ta face ca suferinţele noastre să se schimbe în bucurie şi noi să ne putem veseli chiar şi în necazurile noastre (
Romani 5:3 – Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare,
Rom. 5, 3), până când toţi prigonitorii şi pârâşii noştri nu vor mai fi,
iar noi vom rămâne numai cu Tine şi cu ai noştri,
pe veci numai cu Tine şi cu ei, Scumpul şi Dulcele nostru Mântuitor.
Amin.
+
Când durerea ca un munte e s-apese fără milă
să-ţi zdrobească-n deznădejde biata-ţi inimă umilă
fericita izbăvire pururea să te-nsenine,
dacă ai nădejdea tare, vei fi-nvingător cu bine.