Bucuria izbăvirii dintr-o luptă grea, sau dintr-o mare primejdie, te face să uiți toate luptele și toate necazurile îndurate până în clipa ultimă,
și dacă ai scăpat cu bine, ți se pare că nici n-ai suferit nimic: uiți repede totul.
Când Mântuitorul întreba, la sfârșit, pe ucenicii Săi: ... v-am trimis fără toiag, fără traistă, fără pungă, - ați dus voi lipsă de ceva?
Fiindcă în clipa izbăvirii fericite ei uitaseră de câte ori fărâmițaseră spice în mâini ca să-și potolească foamea cu câteva boabe...
Uitaseră de câte ori, neprimiți de nimeni dormiseră flămânzi pe câmp...
Uitaseră de câte ori răbdaseră de sete, de frig sau de arșiță...
Uitaseră tot. Și iertaseră tot.
Bucuria fericită din clipa izbânzii, i-a făcut să uite totul și să spună: De nimic Doamne!
La fel răspunde și biata femeie care fusese atât de osândită, dar care, de bucuria izbăvirii, uitase totul - și iertase totul.
La fel vom răspunde și noi, când odată, prin harul lui Dumnezeu, vom ajunge să fim izbăviți deplin de tot necazul, nevoia și scârba de pe pământ.
În bucuria aceea negrăită pe care o vom avea când ne vom vedea lângă Domnul
și izbăviți cu bine de toate luptele și cursele din lume,
ne vom simți așa ca și cum niciodată nu ne-ar fi osândit nimenea, ca și cum n-am fi suferit nimic, vom fi uitat totul și vom fi iertat pe toți: o mare bucurie acoperă toate grijile și răsplătește toate suferințele.
Numai Domnul să ne ajute să ajungem cu bine clipa aceea negrăit de fericită și strălucită
și să fim biruitori până atunci, răbdând totul.
O Doamne Isuse, Răsplata și Mântuirea noastră fericită,
fie slăvit în veci Numele Tău Cel Sfânt, pentru care putem suferi cu răbdare și ierta cu bucurie totul și pe totdeauna.
Te rugăm fii mereu lângă noi în toate încercările noastre, căci Prezența Ta face ca suferințele noastre să se schimbe în bucurie și noi să ne putem veseli chiar și în necazurile noastre (Rom. 5, 3),
până când toți prigonitorii și pârâșii noștri nu vor mai fi,
iar noi vom rămâne numai cu Tine și cu ai noștri,
pe veci numai cu Tine și cu ei, Scumpul și Dulcele nostru Mântuitor.
Amin.
+
Când durerea ca un munte e s-apese fără milă
să-ți zdrobească-n deznădejde biata-ți inimă umilă
fericita izbăvire pururea să te-nsenine,
dacă ai nădejdea tare, vei fi-nvingător cu bine.