... Noi L-am găsit pe Domnul...
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Mila de sufletele care nu-L cunosc pe Domnul, te face să alergi mereu căutându-i spre a-i aduce la mântuirea şi iertarea Lui.
Bucuria de Hristos şi mila de cei pierduţi, sunt temelia misionarismului voluntar. Osteneala de a-L vesti pe Domnul şi de a chema pe cei pierduţi la Crucea Lui - din acestea izvorăsc toate sfintele munci ale misionarismului creştin.
Bucuria şi mila aceasta l-a pornit pe sfântul Pavel în lungile şi grelele lui călătorii misionare.
Bucuria şi mila aceasta l-a pornit şi pe părintele Iosif în greaua şi istovitoarea Lucrare a Domnului.
Ele l-au întărit, l-au îmbărbătat, l-au susţinut în munca sa uriaşă. Şi în jertfa aceasta atât de grea a apostoliei adevărate.
Bucuria aceasta şi mila aceasta faţă de care avem toţi o datorie niciodată plătită deplin, au pornit şi pornesc mereu pe marii misionari ai Domnului, pe toţi voluntarii Lui, la munca şi lupta chemării şi aducerii din lume a sufletelor pierdute la Hristos.
Bucuria şi mila aceasta este taina propovăduirii Evangheliei, taina misionarismului creştin, taina şi puterea Bisericii, care prin Duhul Sfânt mântuieşte sufletele oamenilor, prin cei care se ostenesc şi se jertfesc pentru Adevăr.
Tot aceasta este şi taina şi puterea mărturisirii noastre. Căci ce altceva ne-ar fi putut face şi pe noi să ne luăm de bună voie slujba şi sarcina aceasta atât de grea. Şi unită cu atâtea suferinţe... loviţi adesea şi chiar de cei mai apropiaţi ai noştri?
Până când nu-L aflasem încă pe Domnul Isus, ne târam şi noi pe pământ ca viţele cele fără de araci. Întinate şi strâmbe.
Cu roade putrede şi acre,
- dar după ce ne-am legat viaţa de El, îndreptându-ne şi ridicându-ne spre cer, o ce schimbare fericită am trăit şi trăim!
Dragul meu, oare tu L-ai aflat pe Isus?
Poate vei spune: da!
Dar dacă tu ai rămas în felul tău de mai nainte... tot aşa nepăsător, nesupus, îndărătnic, nedisciplinat, nerecunoscător şi tot acelaşi egoist şi răutăcios dinainte,
şi dacă poţi rămâne nepăsător şi tăcut în timp ce lângă tine ai tăi, familia ta, rudeniile tale, vecinii tăi, merg neştiutori la pierzare veşnică, fiindcă nu-L cunosc pe Isus Mântuitorul,
şi dacă prin purtarea ta nu dai dovadă de fiu supus al Domnului, de mădular ascultător al Bisericii, frate smerit al adunării şi familiei lui Hristos,
şi dacă în loc să aduci armonie în Casa Domnului - tu faci dezbinări şi tulburări...
- atunci mai bine să nu fii venit,
mai bine să nu fi cunoscut,
mai bine să pleci îndată (
Luca 12:46 – stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
Luca 12:47 – Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
Luca 12, 46-47; Ioan 9:41 – „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem.’ Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.
Ioan 9, 41; 2 Petru 2:21 – Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
2 Petru 2, 21). Hristos Se va lepăda cu grabă de un astfel de credincios (
Matei 7:21 – Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 7:22 – Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’
Matei 7:23 – Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’
Matei 7, 21-23).Ar trebui să te cutremuri la gândul acesta!
Lucrarea Evangheliei în lume, Lucrarea Bisericii Domnului au trăit şi au sporit datorită acestui binecuvântat şi sfânt misionarism voluntar.
Prin osteneli şi luptă de bunăvoie, dar din toată inima şi plină de o sfântă însufleţire a pornit misiunea celor care L-au aflat şi iubit pe Hristos, în slujba Lui.
Părintele Iosif a spus mereu: Lucrarea Domnului este aflarea şi vestirea lui Isus Cel Răstignit... trăirea şi mărturisirea Evangheliei Sale...
Aşa a pornit această sfântă Lucrare. Şi aşa este până astăzi.
Şi va fi aşa până la sfârşit. Căci aşa a fost şi a biruit Biserica Creştină în care s-a născut, în care trăieşte şi la care va rămâne pe totdeauna Lucrarea aceasta vie şi sfântă.
Toţi cei leneşi şi neroditori care merg la biserică numai ca să doarmă, sau să ia pomană,
sau merg la adunările Domnului numai ca să se distreze cu cântări şi cu fală,
sau sunt credincioşi numai cu numele iar cu celelalte toate sunt la fel cu lumea,
toţi aceştia nu sunt decât o povară şi o durere, o nenorocire şi o batjocură în Lucrarea lui Dumnezeu.
Toţi cei care se numesc credincioşi, dar sunt nesupuşi, certăreţi, beţivi, clevetitori, lacomi şi lumeşti, sunt o necinste pentru Domnul,
şi o povară pentru Biserică
şi o ruşine pentru Domnul.
Aşa le va fi şi răsplata de la Dumnezeu.
Dar tu frate Andrei, cel dintâi chemat, slujitorule binecuvântat al Domnului, fii mereu un neobosit căutător de suflete!
Şi nu înceta să aduci mereu pe ai tăi şi pe alţii la Hristos.
Fă lucrul acesta totdeauna cu faţa plină de iubire strălucită de bucuria părtăşiei tale cu Isus. Asemenea psalmistului care spune: nu mai pot de bucurie!
Căci numai dacă vei fi şi tu însuţi aşa, cei chemaţi de tine se vor molipsi şi ei de acest mare har şi de această sfântă stare. Se va molipsi casa ta, adunarea ta, societatea ta, schimbându-şi părerea greşită pe care o aveau înainte despre viaţa cu Isus, în viaţă fericită şi frumoasă.
Căci dacă tot ce facem trebuie făcut cu bucurie (
Efeseni 6:7 – Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,
Efes. 6, 7; Coloseni 3:23 – Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
Col. 3, 23), atunci cu atât mai mult trebuie să facem astfel, mărturisirea Sfintei Evanghelii a Domnului nostru Isus Hristos, cu o mare şi adevărată bucurie. Căci numai în felul acesta slujba noastră va fi într-adevăr vrednică de El, şi mântuitoare pentru alţii.
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru Iubit,
care ai dorit ca focul Tău să fie aprins cât mai mult,
şi ai dorit ca toţi oamenii să fie mântuiţi
şi ca ai Tăi să strălucească întocmai ca nişte lumini în lume,
Te rugăm pune în ochii tuturor vestitorilor Tăi mereu bucuria aflării Tale. Şi în cuvântul lor pune toată căldura credinţei fierbinte,
pentru ca toţi cei care îi vor auzi, să simtă puternic o nebiruită dorinţă să vină la Tine,
şi pentru ca Tu să le poţi dărui viaţa veşnică.
Ai milă de toţi membrii familiilor noastre şi nu-i lăsa până când şi ei vor îngenunchea credincioşi la picioarele Crucii Tale.
Amin.