Mila de sufletele care nu-L cunosc pe Domnul, te face să alergi mereu căutându-i spre a-i aduce la mântuirea și iertarea Lui.
Bucuria de Hristos și mila de cei pierduți, sunt temelia misionarismului voluntar. Osteneala de a-L vesti pe Domnul și de a chema pe cei pierduți la Crucea Lui - din acestea izvorăsc toate sfintele munci ale misionarismului creștin.
Bucuria și mila aceasta l-a pornit pe sfântul Pavel în lungile și grelele lui călătorii misionare.
Bucuria și mila aceasta l-a pornit și pe părintele Iosif în greaua și istovitoarea Lucrare a Domnului.
Ele l-au întărit, l-au îmbărbătat, l-au susținut în munca sa uriașă. Și în jertfa aceasta atât de grea a apostoliei adevărate.
Bucuria aceasta și mila aceasta față de care avem toți o datorie niciodată plătită deplin, au pornit și pornesc mereu pe marii misionari ai Domnului, pe toți voluntarii Lui, la munca și lupta chemării și aducerii din lume a sufletelor pierdute la Hristos.
Bucuria și mila aceasta este taina propovăduirii Evangheliei, taina misionarismului creștin, taina și puterea Bisericii, care prin Duhul Sfânt mântuiește sufletele oamenilor, prin cei care se ostenesc și se jertfesc pentru Adevăr.
Tot aceasta este și taina și puterea mărturisirii noastre. Căci ce altceva ne-ar fi putut face și pe noi să ne luăm de bună voie slujba și sarcina aceasta atât de grea. Și unită cu atâtea suferințe... loviți adesea și chiar de cei mai apropiați ai noștri?
Până când nu-L aflasem încă pe Domnul Isus, ne târam și noi pe pământ ca vițele cele fără de araci. Întinate și strâmbe.
Cu roade putrede și acre,
- dar după ce ne-am legat viața de El, îndreptându-ne și ridicându-ne spre cer, o ce schimbare fericită am trăit și trăim!
Dragul meu, oare tu L-ai aflat pe Isus?
Poate vei spune: da!
Dar dacă tu ai rămas în felul tău de mai nainte... tot așa nepăsător, nesupus, îndărătnic, nedisciplinat, nerecunoscător și tot același egoist și răutăcios dinainte,
și dacă poți rămâne nepăsător și tăcut în timp ce lângă tine ai tăi, familia ta, rudeniile tale, vecinii tăi, merg neștiutori la pierzare veșnică, fiindcă nu-L cunosc pe Isus Mântuitorul,
și dacă prin purtarea ta nu dai dovadă de fiu supus al Domnului, de mădular ascultător al Bisericii, frate smerit al adunării și familiei lui Hristos,
și dacă în loc să aduci armonie în Casa Domnului - tu faci dezbinări și tulburări...
- atunci mai bine să nu fii venit,
mai bine să nu fi cunoscut,
Ar trebui să te cutremuri la gândul acesta!
Lucrarea Evangheliei în lume, Lucrarea Bisericii Domnului au trăit și au sporit datorită acestui binecuvântat și sfânt misionarism voluntar.
Prin osteneli și luptă de bunăvoie, dar din toată inima și plină de o sfântă însuflețire a pornit misiunea celor care L-au aflat și iubit pe Hristos, în slujba Lui.
Părintele Iosif a spus mereu: Lucrarea Domnului este aflarea și vestirea lui Isus Cel Răstignit... trăirea și mărturisirea Evangheliei Sale...
Așa a pornit această sfântă Lucrare. Și așa este până astăzi.
Și va fi așa până la sfârșit. Căci așa a fost și a biruit Biserica Creștină în care s-a născut, în care trăiește și la care va rămâne pe totdeauna Lucrarea aceasta vie și sfântă.
Toți cei leneși și neroditori care merg la biserică numai ca să doarmă, sau să ia pomană,
sau merg la adunările Domnului numai ca să se distreze cu cântări și cu fală,
sau sunt credincioși numai cu numele iar cu celelalte toate sunt la fel cu lumea,
toți aceștia nu sunt decât o povară și o durere, o nenorocire și o batjocură în Lucrarea lui Dumnezeu.
Toți cei care se numesc credincioși, dar sunt nesupuși, certăreți, bețivi, clevetitori, lacomi și lumești, sunt o necinste pentru Domnul,
și o povară pentru Biserică
și o rușine pentru Domnul.
Așa le va fi și răsplata de la Dumnezeu.
Dar tu frate Andrei, cel dintâi chemat, slujitorule binecuvântat al Domnului, fii mereu un neobosit căutător de suflete!
Și nu înceta să aduci mereu pe ai tăi și pe alții la Hristos.
Fă lucrul acesta totdeauna cu fața plină de iubire strălucită de bucuria părtășiei tale cu Isus. Asemenea psalmistului care spune: nu mai pot de bucurie!
Căci numai dacă vei fi și tu însuți așa, cei chemați de tine se vor molipsi și ei de acest mare har și de această sfântă stare. Se va molipsi casa ta, adunarea ta, societatea ta, schimbându-și părerea greșită pe care o aveau înainte despre viața cu Isus, în viață fericită și frumoasă.
Căci dacă tot ce facem trebuie făcut cu bucurie (Efes. 6, 7; Col. 3, 23), atunci cu atât mai mult trebuie să facem astfel, mărturisirea Sfintei Evanghelii a Domnului nostru Isus Hristos, cu o mare și adevărată bucurie.
Căci numai în felul acesta slujba noastră va fi într-adevăr vrednică de El, și mântuitoare pentru alții.
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru Iubit,
care ai dorit ca focul Tău să fie aprins cât mai mult,
și ai dorit ca toți oamenii să fie mântuiți
și ca ai Tăi să strălucească întocmai ca niște lumini în lume,
Te rugăm pune în ochii tuturor vestitorilor Tăi mereu bucuria aflării Tale. Și în cuvântul lor pune toată căldura credinței fierbinte,
pentru ca toți cei care îi vor auzi, să simtă puternic o nebiruită dorință să vină la Tine,
și pentru ca Tu să le poți dărui viața veșnică.
Ai milă de toți membrii familiilor noastre și nu-i lăsa până când și ei vor îngenunchea credincioși la picioarele Crucii Tale.
Amin.