„Ochii Mei privesc asupra pământului vostru de la începutul anului până la sfârșitul anului”
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
Așa zice Domnul: „Ochii Mei privesc asupra pământului vostru de la începutul anului până la sfârșitul anului. De veți asculta toate poruncile pe care le poruncesc Eu vouă, de veți iubi pe Domnul Dumnezeul vostru și veți sluji Lui din toată inima și din tot sufletul vostru, Eu voi da pământului vostru ploaie timpurie și ploaie târzie și veți strânge grâul și vinul vostru și voi da iarbă în țarinile voastre pentru vite»… «dar, de vă veți abate, cu mânie Se va aprinde Domnul asupra voastră și va închide cerul, ca să nu fie ploaie și pământul să nu-și dea rodul său” (Deut. 11, 12-17).
„De veți asculta cu luare-aminte glasul Dumnezeului vostru ca să păziți și să faceți toate poruncile care vă poruncesc Eu vouă astăzi, binecuvântate vor fi roadele pământului vostru și cirezile vacilor voastre și turmele oilor voastre. Și va deschide Domnul vistieria Sa cea bună, cerul să dea ploaie pământului tău în vremea sa”… „Iar de nu veți asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru și nu veți păzi poruncile Lui, Domnul va trimite peste tine blestem, lipsă și amenințări. Cerul deasupra capului tău va fi de aramă și pământul care este sub tine de fier și va face Domnul praf și pulbere ploaia pământului vostru” (Deut 28).
Așa zice Domnul: „De voi închide cerul și nu va fi ploaie și de voi trimite moarte în poporul Meu și de se va smeri poporul Meu și se vor ruga și se vor întoarce din căile lor cele rele, Eu îi voi auzi din cer, milostiv voi fi păcatelor lor și voi vindeca pământul lor” (2 Cron. 7, 14).
Astă-vară, un gazetar de la o gazetă din București («Dimineața») a umblat pe la băile din Sovata și cu acest prilej a ținut să se întâlnească și cu un țăran de pe-acolo, să afle de la el ce fel de păsuri mai sunt prin lumea de la sate.
- Cum o mai duceți, bădiță? l-a întrebat gazetarul pe sătean.
- Rău, domnule, că nu mai plouă și ni se uscă holdele… S-a supărat bunul Dumnezeu pe noi, că prea s-au stricat oamenii… În hotarul nostru s-a aflat ieri un prunc lepădat de maicăsa; de o săptămână zace pruncul aruncat pe hotar și mâine iese comisia să-l îngroape. Pentru răutatea asta s-a încuiat cerul și ni se uscă holdele…
Așa a răspuns țăranul, iar gazetarul a prins acest răspuns pe hârtie și l-a publicat în gazetă. De încheiere, gazetarul scrie așa în batjocură și se întreabă: „oare ce legătură poate fi între un copil lepădat pe hotar și ploaie?… Eu nu aflu o altă legătură decât neștiința și superstiția (credința băbească) poporului. Ne trebuie școală și cultură pentru popor!”
Să mă ierți, d-le gazetar de la București, dacă eu nu sunt de părerea d-tale, ci sunt și eu de părerea plugarului de la Sovata, care vedea o legătură între nelegiuirea unei mame ce și-a omorât copilul și ploaia cerului de sus. Această legătură - pe care o fac toți plugarii - nu răsare din neștiință și lipsă de „cultură”, ci ea răsare din Biblie, unde se spune limpede că vremea cea bună este un dar al cerului de sus și se pogoară cu binecuvântare peste purtările cele bune, iar vremea cea rea este certarea și mustrarea Domnului pentru nelegiuirile oamenilor.
Poporul nostru plugar a pus la inimă învățăturile Domnului despre vreme scrise în Biblie și le-a trecut din tată în fiu peste veacuri de-a rândul. Plugarii sunt legați cu toată truda și munca lor de darul cerului de sus. Când nu se pogoară dar de sus, toată munca plugarului e zadarnică.
Un scriitor din Rusia (Tolstoi) spunea că plugăria nu e altceva decât o preafrumoasă rugăciune care te ține în neîncetată legătură sufletească cu cerul, cu Dumnezeu. Plugăria dă omului o zestre, o moștenire sufletească pe care cei de la orașe n-o înțeleg; și de aceea gazetarul de la București râdea de ea și cerea „cultură”, să o înlăture.
Și acum să-l lăsăm pe gazetar în știrea Domnului. Noi să înțelegem că vremea este și ea o predică prin care Domnul ne arată darurile Sale sau ne mustră pentru fărădelegile noastre. Se pare însă că nici pe această predică atât de grăitoare n-o mai ascultă oamenii.
S-a schimbat și umblarea vremii
De câțiva ani încoace, cu adevărat, parcă și mersul vremii s-a schimbat înspre rău. Binecuvântarea cerului de sus nu se mai pogoară cu căldură și ploaie la vreme peste lucrul mâinilor noastre, ci parcă de sus ne urmărește certarea Domnului cu vreme nepotrivită.
Să luăm aminte! Vremea de astăzi vorbește, prin vremea de astăzi vorbește cu noi Domnul și ne mustră pentru multele noastre păcate.
Buruienile și spinii păcatelor prea ne-au copleșit cu totul ogoarele sufletului și de aceea nici ogoarele pe care le muncim nu ne mai dau rodul așteptat.
Numai când vom ara și pământul inimii noastre și vom scoate din el spinii păcatelor, atunci vor da și ogoarele noastre roade mai bogate.
Altfel de purtări aveau bătrânii noștri și de aceea altfel de vremuri, mai bune, umblau atunci. Când eram copil, îmi aduc aminte că moșul meu nu băga grâul în pământ fără să cadă mai întâi în genunchi lângă el și să se roage pentru ajutorul și binecuvântarea cerului de sus.
Pentru păcatele noastre, Domnul ne ceartă cu potopuri, uragane, secete, furtuni, grindină și fel și fel de prăpăduri. Este și aceasta o pedeapsă prin care Domnul Dumnezeu ne cheamă să ne îndreptăm. Însă oamenii nici pe această predică atât de grăitoare nu o ascultă.