„Şi a început a-i creşte lui Samson iarăşi părul capului”

Chipul de mai sus arată un moment din istoria lui Samson cel tare, din Biblie, care îşi avea taina puterii în părul capului său. Cu uriaşa lui putere, Samson băgase spaimă şi moarte în filisteni, dar mai târziu şi-a pierdut puterea; şi şi-a pierdut-o aşa că ispita l-a aruncat în braţele unei femei cu numele Dalila care, prin linguşire, aflând că tăria puterii lui stă în păr, i-a tăiat părul noaptea şi astfel filistenii l-au prins. Şi, scoţându-i ochii, l-au aruncat în temniţă. Dar în temniţă, lui Samson „a început a-i creşte iarăşi părul capului” şi, odată cu aceasta, şi puterea lui s-a întors înapoi. Cu prilejul unui ospăţ, când filistenii l-au scos din temniţă să râdă de el, Samson apucă cu tărie stâlpii casei şi, scuturându-i, casa se dărâmă şi omorî pe toţi filistenii (Jud 16).

Când eram la şcoală, de multe ori am râs de această istorie a lui Samson cu părul lui. Dar astăzi aflu o adâncă învăţătură în această istorie. Puterea lui Samson n-a stat în părul lui (că păr mare au destui şi azi), ci a stat în aceea că el era alesul şi iubitul Domnului. „Duhul Domnului venea peste Samson”, ne spune Biblia (Jud 14, 6), şi acest Duh îl întărea să-i biruie pe duşmani. Dar acest Duh întăritor şi biruitor L-a pierdut Samson după ce s-a aruncat în braţele Dalilei, adică în braţele păcatelor.

Aşa, iubite cititorule, şi tu, şi eu suntem nişte Samsoni cu putere uriaşă de a-l birui pe diavolul şi păcatul, până când suntem aleşii şi iubiţii Domnului. Dar, îndată ce sărim în braţele patimilor şi păcatelor, pierdem şi noi, ca şi Samson, puterea de a-l birui pe diavolul şi păcatul. Pe Samson, filistenii l-au orbit şi l-au aruncat în temniţă, unde îşi băteau joc de el. Aşa şi pe noi, păcatele şi patimile, după ce ne biruie, ne orbesc şi ne fac robii lor. Beatul, desfrânatul, zgârcitul, mâniosul sunt tot atâţia orbi şi robi de care diavolul râde şi îşi bate joc.

Dar ce ne spune mai departe Biblia? Că părul lui Samson a început iar a creşte şi, odată cu acesta, i-a crescut şi puterea. O, ce înţeles adânc este în această istorie! Aşa creşte, iubite cititorule, şi astăzi darul şi harul lui Dumnezeu într-un suflet ce s-a hotărât să iasă din păcate. Aşa creşte puterea sufletească a oricărui om ce s-a hotărât la luptă împotriva păcatelor. Şi eu, cel care scriu aceste rânduri, stăteam odată ca Samson, orbit şi batjocorit în temniţa patimilor şi păcatelor (şi aşa stă orice păcătos), dar, din ziua în care m-am hotărât să ies din păcate şi să trăiesc cu Hristos, din acea clipă a început să crească şi „părul” meu, adică a început să crească darul şi harul lui Dumnezeu, care mă va duce ca pe Samson la biruinţă deplină asupra vrăjmaşilor diavoli.

Tu, cititorule, eşti tot în temniţa patimilor?

Din istoria lui Samson să învăţăm că pe câmpul de luptă cu ispitele şi atacurile vrăjmaşului diavol nu se poate face nici o vitejie şi nu se poate câştiga nici o biruinţă decât cu darul şi harul Duhului Sfânt. Şi iarăşi: îndată ce sărim în braţele ispitelor şi patimilor, pierdem darul Duhului Sfânt şi o dată cu acesta pierdem şi lupta mântuirii noastre sufleteşti.