„Şi văzând faraon că are uşurare, i se învârtoşa inima şi nu asculta”

Chipul de mai sus arată o întâmplare din Biblie.

Moise şi Aron veniră în faţa lui Faraon cu poruncă de la Dumnezeu să-i lase pe israeliţi din robie. Trimişii lui Dumnezeu începură a face şi minuni, ca să-l încredinţeze pe Faraon despre porunca Domnului. Moise aruncă toiagul jos şi acesta îndată se prefăcu în şarpe şi din şarpe iar se făcu toiag. La asta, ne spune Biblia că Faraon s-a spăimântat, dar spaima lui a ţinut numai până a ţinut minunea (până când şarpele stătea cu gura căscată către el) şi apoi iar se învârtoşa să nu asculte porunca Domnului. Pentru asta, Dumnezeu a trimis cele zece plăgi asupra lui şi a egiptenilor. De câte ori sosea o plagă, Faraon făgăduia îndreptare, dar îndată ce trecea plaga, „văzând că are uşurare, i se învârtoşa inima şi nu asculta”. Această neascultare, în sfârşit, l-a băgat în Marea Roşie unde l-a înghiţit moartea (Ieşire 14, 28).

Această istorie e plină de învăţătură şi pentru noi şi vremurile noastre. De la război încoace, cu adevărat, parcă şi noi trăim plăgile Egiptului. Abia se gată un necaz şi altul, mai mare, soseşte. Abia scăpăm de un rău şi altul, şi mai mare, ne ajunge. De câţiva ani încoace, Domnul vorbeşte şi cu noi prin semne şi minuni, prin fel de fel de pedepse şi plăgi, aşa cum vorbea odinioară prin Moise şi Aron. Oare războiul n-a fost şi el o plagă, „plaga sângelui” din Biblie? Şi, de la război încoace, câte mai veniră peste noi: scumpetea, greutăţile, musca cea rea, secetele, veşti de războaie, cutremure de pământ etc., etc. Şi cine ar putea spune câte vor mai veni de acum înainte, că semnele sunt mai mult tot de rău decât de bine. Noi însă trăim în chipul şi asemănarea lui Faraon. Vedem pedeapsa cerului de sus, o simţim, ne şi spăimântăm de ea, dar nu ne îndreptăm. Ca şi Faraon, făgăduim şi noi îndreptare până când ne îmblăteşte pedeapsa cerului de sus, dar, îndată ce trece puţin pedeapsa şi ne uşurăm, uităm de îndreptare. „Şi zicem: «Suntem scăpaţi». Şi iarăşi facem tot aceleaşi urâciuni” (Ier 7, 10). Oare cei mai mulţi care au scăpat cu viaţă din război n-au făcut aşa?

Creştinilor! Semnele şi arătările, necazurile şi plăgile din vremile noastre, toate sunt strigarea şi chemarea Domnului să ne întoarcem către El. Noi însă stăruim mai departe în răutăţi şi ne cufundăm tot mai afund în păcate. Noi încercăm să înecăm necazurile în paharele cu băutură. Să luăm aminte! Neascultarea lui Faraon s-a gătat cu pieirea sa în valurile Mării Roşii. Aşa şi azi, neascultarea faţă de Dumnezeu îl trage pe om în valurile pieirii sufleteşti. Nu eu o spun aceasta, ci o spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ce zice: „De nu vă veţi îndrepta, toţi veţi pieri” (Lc 13, 3, 5).